Ministrul invatamântului a lansat, pentru dezbatere publica, un nou pachet de legi. Iata inca un domeniu (pe lânga multe altele, la fel de vitale) de tip “Cenusareasa”, care de 18 ani incoace e nevoit sa se multumeasca doar cu firimituri din pâinea strasnic feliata politicianistic. Inca un foarte bun pretext pentru ca unii (sau altii) sa poata justifica intensificarea atacurilor interpartidice si interpalatice.

Nu vreau sa comentez acum declaratiile inflacarate, nici cele pro si nici cele contra proiectului. Probabil ca fiecare are dreptate in felul sau. Dupa umila mea parere, de nespecialist, reforma adevarata ar trebui sa se produca – mai intâi – la nivelul mentalitatii dascalimii nationale; abia apoi avem nevoie de bani, foarte multi bani, pentru a-i investi in subtilitati si rafinamente.

Sunt de acord cu propunerea implementarii unui sistem obligatoriu de educatie incepând cu vârsta de 3 ani. Stiu ca nu exista, fizic, spatiile si personalul (calificat!) necesare, dar – ca idee – mi se pare a fi una excelenta. Mai ales ca am vazut acest model functionând in Marea Britanie si in Suedia. Rezultatele pozitive sunt neindoielnice.

Ideea ca scolile sa fie conduse de manageri si nu de personal didactic mi se pare, de asemenea, salutara. Dupa deja celebrul exemplu al “Sanatatii” care, desi perfectibil si criticat de unii, se pare ca a dat rezultate.

In concluzie, nu ne ramâne altceva de facut decât sa aplicam legea lui Ohm, aia cu traitu’ si vazutu’, si sa incercam primenirea convictiunilor anumitor belferi din sistem. Deci sa se revizuiasca, dar sa se si schimbe prin partile esentiale!

Dan Costinas