“(Jazz) is like an act of murder; you play with intent to commit something.” ~ Duke Ellington
Va mai amintiti cartea (si mai tarziu, filmul) Aimez-Vous Brahms? de Francoise Sagan? Dupa modelul autoarei citate, va intreb si eu: Va place Jazzul? Cine (mai) asculta astazi Jazz?
Din fericire, destul de multi. Personal cred ca ar putea fi si mai multi daca s-ar cunoaste povestea Jazzului, daca istoria acestui gen atat de indragit – dar si mult controversat – in America si nu numai, ar fi mai accesibila publicului larg, daca interesul pentru popularizarea diverselor stiluri specifice ar fi mai mare. Sa facem o timida incercare aici, cateva principii, modest punct de pornire pentru o idee generoasa care merita o atentie deosebita in viitor, o Tema pentru mai tarziu:
Putem oare incadra si Jazzul printre genurile muzicii (in mod traditional numite) clasice?
Desi pare a fi la indemana, raspunsul nu este foarte simplu; uzual, si oarecum involuntar, folosim adjectivul clasic atunci cand ne gandim la muzica proprie patrimoniului cultural european (fie ca vorbim despre muzica simfonica, opera, muzica de balet, cea orchestrala, de camera ori corala). Adversarii ideii avanseaza argumentul conform caruia Jazzul este mult prea “tanar” pentru a putea fi catalogat drept clasic. Nu contesta nimeni concordanta dintre afirmatiile lor si realitatea cronologica. Improvizatia si uneori aspreala sunetelor din Jazz sunt alte doua critici aduse de traditionalisti.
Nici acest subiect nu poate fi epuizat in doar cateva randuri, asa ca va invit la meditat, comentat, completat, contrazis etc. cu speranta ca am propus si azi o tema de gandire interesanta si incitanta. Va las pe maini bune, cele ale veteranului muzicii romanesti de Jazz, cu o excelenta interpretare a celebrului (pour les connaisseurs) “Octombrie song”:
Johnny Raducanu – Octombrie song
Asculta mai multe audio Muzica