Decor
« Trebuie să creşti încet, la fel cum fac copacii. » ~ Lev Tolstoi
În această lună martie, rubrica de realităţi exprimate în stihuri a împlinit onorabila vârstă de un an şi jumătate. Optsprezece luni de existenţă! Cu mici excepţii scuzabile, în fiecare zi de joi v-am spus că nu există poezie bună şi poezie proastă, doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi şi suflete, altele în mai puţine. De fiecare dată m-am bucurat atunci când m-aţi contrazis, aţi completat ideea iniţială ori, pur şi simplu, aţi propus Versurile de joi pentru săptămânile următoare.
După regula agreată deja, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. PEISAJUL este genuinul laitmotiv al zilei.
Pentru astăzi am ales o scurtă poezie pe care am regăsit-o de curând şi pe care o împărtăşesc cu mare plăcere; versurile îmi par într-atât de proaspete şi actuale, de parcă ar fi fost scrise alaltăieri, nu cu mai mult de 95 de ani în urmă:
de George Bacovia
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar…
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar…
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular…
Cu pene albe, pene negre…
În parc fantomele apar…
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar…
În parc ninsoarea cade rar…