Am venit acasa cu gândul de a scrie ceva despre un prieten, un coleg, un vecin / despre prietenie, colegialitate ori buna vecinatate – intr-un cuvânt, voiam sa scriu ceva despre aproapele nostru. Aveam dispozitia necesara pentru a vorbi numai de bine, intentionam doar sa hasurez o umbra de normalitate pe fundalul cotidian, care in general e cam sumbru si plin de porcarii insalubre.
M-am instalat comod in fata ecranului alb pe care clipocea nemilos cursorul, in asteptarea fluviului de litere care sa formeze cuvinte si mai apoi fraze despre prietenie etc. Am inceput sa fac inventarul: prieteni, colegi, vecini.
Cursorul clipocea tot in stânga-sus pe pagina virgina, chiar si dupa a patra tigara (Fumatul dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur.); am terminat inventarul: prieteni etc. Inca doua tigari (Fumatul poate sa ucida.), apoi imi aduc la indemâna câteva carti de vizita mai vechi: prieteni, colegi, vecini. (Fumatul in timpul sarcinii dauneaza copilului dv.) Caut un fir de ata, o idee pentru introducere; e simplu: prieteni etc. (Fumatorii mor mai tineri.) Cursorul blestemat clipoceste intr-un ritm infernal, parca ar titra intr-una: Protejati copiii, nu-i lasati sa respire fumul dv!
Prietenii te cauta doar atunci când poti sa faci ceva util pentru ei. Colegii te sapa pentru ca nu cumva sa fii avansat inaintea lor. Vecinii te invidiaza daca ai capra mai mare si mai laptoasa; ori te privesc cu suspiciune daca-i saluti la iesirea din lift. Doctorul sau farmacistul dv. va poate ajuta…
Pâna in urma cu vreo doua decenii, lipsa libertatii si ura fata de sistem ne tineau uniti in cuget si apropiati in simtiri. Odata cu disparitia obiectului urii, ne-am despartit de semeni si am inceput o lupta tembela pe cont propriu. Tot mai izolati, baricadati in spatele unei raceli indiferente. Asa ca imi este mai la indemâna sa scriu despre departele nostru. Cu drag.
Dan Costinas