Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 158:
– Andrei PLESU
Pe fondul unei crize politice de anvergură, micile crize, disfuncţiile cotidiene, gafele şi inadvertenţele curente nu se mai percep: înfloresc liniştite, nebăgate în seamă, ca nişte mofturi oarecari. Cînd te doare rău capul, nu te mai ocupi de zgaibe şi bătături, chiar dacă dindărătul lor mustesc puroaie. Cînd demisionează un ministru de Externe, nu te mai uiţi că, la un moment dat, jumătate din Bucureşti a rămas fără curent electric. Cînd ministrul Justiţiei stă sub o riscantă moţiune de cenzură, ce mai contează că reîncep inundaţiile, că sistemul sanitar se fisurează sau că învăţămîntul e şubred? Cînd se cere suspendarea preşedintelui, ţara întreagă, cu Europa ei cu tot, devine un fleac. Întreaga suflare românească, în frunte cu avangarda ei, presa, se mobilizează pentru a fi la înălţimea dezastrului. (Cititi articolul)