Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 160:
– Andrei PLESU
Nu-mi dau seama dacă publicul românesc de azi mai ştie ceva despre Caion, alias Const. Al. Ionescu, cel care l-a acuzat pe I.L. Caragiale de plagiat. Dar şi cei care ştiu ceva, ştiu, de fapt, un singur lucru: e insul care a rămas în istoria literaturii autohtone pentru o mîrlănie. Pînă mai ieri, nici de Ion Spânu sau de Constantin Barbu nu cred să fi auzit prea multă lume. De curînd, ei au dat lovitura: l-au acuzat pe Gabriel Liiceanu de plagiat. Pot aţipi liniştiţi în micul lor neant, devenit, peste noapte, un vid sonor. Caion a făcut pui. România nu reuşeşte să scape de spectrul lui firav, dar tenace. Nulitatea iniţiază cruciade: ample legiuni de acrituri sterile pîndesc, la colţuri, momentul unei salvatoare ieşiri la rampă. (Cititi articolul)