“I’m in favor of immigration but we also need rules.” ~ Gary L. Ackerman, U.S. Congressman
Incitat de excelent argumentatul articol De ce nu plec din Romania scris de profesorul (doctor in filosofie) Horia Patrascu, am sa redau aici, foarte pe scurt, cateva consideratii pur personale pe marginea temei emigratiei in secolul XXI – un subiect pe cat de actual, pe atat de complex si vast:
– ii inteleg, si ii accept asa cum sunt, pe cei care isi parasesc tara, dar in aceeasi masura si pe cei care aleg sa ramana acasa;
– nu am inventat noi roata; au facut-o, inaintea noastra, italienii, irlandezii, spaniolii, partial si polonezii, grecii ori portughezii (daca luam in calcul doar ultimii 100 de ani si numai tari europene) – exclusiv dintr-o motivatie economica;
– vorbind strict despre romani, din pacate sunt foarte multi cei care se limiteaza la a sublinia (cu rea intentie, ori doar din ignoranta) neimplinirile si, in general, aspectele negative care mai dainuie in Romania, ori cei care gresesc prin generalizarea unui portret robot al emigrantului roman;
– uneori, unii critici au dreptate; periculoasa este trecerea de la particular la general;
– sustin in continuare ideea ca “ciuma rosie” care ne-a bantuit in cea de-a doua jumatate a secolului XX ne-a facut mai mult rau decat toate cotropirile anterioare la un loc, fie ele migratoare, otomane, austro-ungare, naziste ori de alte culori; cred ca e mai usor, dar si mai ieftin, sa asfaltezi temeinic 100 de kilometri de sosea decat sa schimbi mentalitatea (mutilata de trecut) a unui singur roman;
– in aceste conditii, multi pleaca in cautarea unui nou sens vietii, chiar daca nu toti sunt constienti de acest fapt; sau fug de ei insisi, de trecutul lor nu foarte indepartat;
– “Normalitatea”, acesta este Sfantul Graal cautat de ratacitorii nostri;
– o spun cu mandrie, dar fara pic de aroganta ori dorinta de a epata: foarte putine sunt tarile europene in care (inca) nu am ajuns in ultimii 19 ani; amprenta globalizarii (prezenta sub multe si neasteptate forme) este tot mai pregnanta, chiar si in locuri statistic considerate ca fiind conservatoare prin excelenta; constat ca linia de demarcatie dintre originari si venetici este din ce in ce mai subtire;
– sunt genul de om scotocitor, imi place sa cercetez si fata intunecata a lumii: da, exista si infractori (prea multi pentru gustul meu), mai sunt si multi trogloditi, agramati, puturosi, sarlatani, nesimtiti, grandomani; din fericire acestia reprezinta un procent mic din totalul romanilor (si sunt deja cateva milioane bune – nimeni, niciodata nu va sti numarul lor exact!) care au ales sa traiasca in afara granitelor tarii;
– ma bucur sa observ ca majoritatea zdrobitoare este una linistita, civilizata, care nici in Romania nu era generatoare de probleme, iar in afara s-a cizelat si mai mult; este o masa tacuta, decenta, care isi vede de treaba si de familie, o masa mai mult sau mai putin integrata, dar care nu (se) injura pe la colturi; sa fie, oare, acesta primul pas spre vindecarea de sindromul caprei vecinului?!?
– nu suntem mai buni si nici mai rai, nu suntem mai destepti dar nici mai prosti decat cetatenii oricarei alte natii europene;
– doar o vorba si inchei: am avut ocazia deosebit de onoranta pentru mine de a cunoaste o Doamna plecata din Romania in anul 1979, care si-a petrecut ultimii 30 de ani in America de Sud, Portugalia si acum se afla in Spania; ei bine, am fost deosebit de placut surprins sa o aud vorbind romaneste mai corect si mai elegant decat mine… Spre deosebire de unele “fatuci” plecate de 6 luni, maxim un an, care au si uitat (sau le este rusine sa-si aminteasca) numele greblei la voi in Romania…