Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 166:
– Aron BIRO
Adolescentul român revoltat cultural şi-a asumat în ultimii 15 ani roluri de victimă, erou şi elită, în prima fază din pricina împrejurărilor culturale şi financiare potrivnice, în a doua fază ca opţiune de etos. Indiferent de postură, rockerul a fost mereu măcinat între nevoia de a întoarce spatele şi nevoia de a fi îmbrăţişat, nevoia de a-şi afirma identitatea prin revoltă secesionistă şi nevoia de a-şi servi cu cinste tribul, dogma ori chiar cultul subteran ale vreunei personalităţi întreprinzătoare. În oricare din aceste faze, tînărul luptător are nevoie de altar şi de adăpost în faţa inamicului. Poate fi un castel sau un simplu cort, un Woodstock sau un buncăr. Un loc în care se adună cei asemenea să-şi promoveze divergenţele. În articolul de faţă, Cafeneaua „Umbra de Noapte“ din Cluj. (Cititi articolul)
(Zia®ul de la 5 refuza sa comenteze sau sa redea fragmente din actualitatea româneasca de ultima ora; din respect pentru cititorii care simt nevoia sa-si clateasca privirile incetosate de atâtea stiri, comentarii si evenimente politice, pâna la reintrarea vietii pe un fagas cât de cât normal, vom prelua exclusiv articole care trateaza orice alta tema.)