Peste fix doua saptamâni incepe si anul universitar 2007-2008, cu vesnica problema a lipsei de locuri in camine. Am auzit ca una dintre asociatiile studentesti din Cluj a avut initiativa de a-si ajuta membrii sa gaseasca si sa inchirieze o locuinta. Mai exact, organizatia respectiva intermediaza intre student si proprietarul garsonierei/apartamentului, tocmai in ideea de a-i scuti – pe ambii – de la plata comisioanelor nesimtite pretinse de agentii imobiliari.
Daca aceasta stire este adevarata si daca sistemul se va perpetua si in anii urmatori, câstigând increderea studentilor, dar si a celor care inchiriaza, va fi o adevarata palma morala cârpita pe obrazul gros al crasei nesimtibilitati imobiliare.
Am un cui impotriva asa-zisilor agenti imobiliari (pacat de asa denumire pompoasa!) care nu fac mai nimic pentru a-si merita comisioanele impovaratoare pentru parti. In cazul inchirierilor, hai mai treaca-mearga, desi chiar si acolo e vorba de câteva sute de euro pretinsi – pentru ce? Ca pun fata in fata cererea si oferta? Altceva chiar nu fac; iar daca iti trece prin cap sa pui intrebari indecente despre imobil inainte de vizionare, de multe ori habar nu au sa raspunda (uneori ajung si ei pentru prima data la fata locului odata cu clientul – si atunci de unde pretentia absurda de a sti daca geamurile sunt spre soare sau daca sunt alti locatari cu restante la intretinere?!)
Iar angajatorii acestor pitecantropi transpirati (am observat ca agentii imobiliari sunt la fel de transpirati in noiembrie ca si in iulie) sunt cei mai vinovati: las la o parte uriasa evaziune fiscala pe care o practica, atât in ceea ce priveste darile cuvenite statului pentru veniturile salariatilor, dar si impozitul pe care nu-l platesc pentru profitul de – fara exagerare – zeci de mii de euro pe luna! Ziceam ca nu vorbesc de evaziune acum, ci de faptul ca datorita lacomiei lor (dublata, evident, si de prezumtia de prostie a vânzatorilor) preturile practicate azi in România pe piata imobiliara sunt complet artificiale si se apropie vertiginos de suratele lor europene.
Si, desi e ultima fraza, nu in ultimul rând, asteptam de mult o schimbare in legislatie care sa reglementeze din toate pozitiile aceasta activitate. De pilda vi se pare normal ca o agentie sa perceapa comision si de la vânzator si de la cumparator? E ca si cum, intr-un proces, acuzatul si reclamantul ar avea acelasi avocat si, evident, amândoi l-ar plati ca sa câstige. Repet: Vi se pare normal? Lor da.
Dan Costinas