A cazut Guvernul!
Da, dar a cazut in picioare. Se prea poate sa aiba 9 vieti, precum motanii. O fi bine, o fi rau?
Eu personal ma bucur ca a ramas.
Nici nu vreau sa-mi inchipui cât de tare s-ar fi sifonat imaginea europeana – si asa destul de searbada – a României, in contextul luptelor inter- si intra-partinice care s-ar fi declansat in aceasta seara.
Vorbind strict din punctul de vedere al omului de pe strada, preocupat de nelinisti mult mai palpabile decât dezgustatoarea lupta de interese politice care a incins inca o data spiritele hraparete, intreb retoric: Cu ce l-ar fi putut ajuta, pe acest anonim de pe strada, un nou guvern (care s-ar fi “batut in cuie” in minim patru saptamâni cu toata harmalaia de rigoare ~ sa nu uitam ca traim in România!) caruia i-ar fi trebuit o perioada de dezmeticire si, in niciun caz, nu ar fi preluat din mers ceea ce gaseau bun, ori macar functional. Ar fi “revolutionat” totul, chiar acum:
* in prag de iarna;
* in contextul unor majorari (discutabile!) de preturi la energie, cu consecintele in lant aferente;
* când Parlamentul European asteapta cu nerabdare sa ne stabilim reprezentantii;
* când bugetul pentru anul viitor este (aproape) finalizat, iar consecintele unei inevitabile intârzieri ar fi greu de cuantificat.
Si mai am un motiv de satisfactie pentru esecul inregistrat azi de contestatari, unul strict personal. As fi suportat cu mare greutate greata indusa de rânjetul multumit de pe fata prezidentului pizmas cu apucaturi dictatoriale.
Dan Costinas [Foto: CAPP]