Tot mai mult se foloseste, in ultimele decenii, notiunea de comprimare a timpului. Facem, aproape orice, in ultimul moment, pe fuga, in ceasul al 12-lea, ori chiar in al 13-lea, cu oarecare intârziere. Nu mai citim, nu mergem la teatru, neglijam casa si familia, lucram de mântuiala, mâncam produse fast-food, depasim coloana oprita la semafor; toate acestea in numele timpului despre care (ne place sa) spunem ca se contracta…
Nu pot sa vorbesc acum despre o mai buna gestionare a timpului, pentru ca as fi un fel de lup moralist, chiar si eu consider ca ar fi excelent daca ziua ar avea minim 30 de ore. Si noaptea inca vreo 8.
De ce am inceput cu aceste elemente superflue de Time Management? Tocmai pentru ca ilustrez si eu, cu prisosinta, modelul descris mai sus. Astfel, am reusit sa rup – din programul 100% haotic – câteva ore pentru o mult prea scurta vizita la Târgul de carte Gaudeamus. N-am sa scot niciun sunet aici despre mega-santierul care blocheaza accesul in curtea Romexpo prin poarta principala, nici despre lipsa crunta de locuri de parcare, ori despre faptul ca am mai mers 15 minute pe jos (slava Domunului ca n-a plouat!) de unde mi-am putut parca masina. Zic ca nu spun nimic despre toate acestea pentru ca nu vreau sa-mi creasca iar tensiunea; imi ajunge cât m-am enervat si cât am injurat acolo, la fata locului.
Am platit 3 lei biletul de intrare, adica un fel de taxa de fraier, pentru ca as fi putut sa procedez ca multi altii care au penetrat pavilionul deodata cu mine, sa-l bat pe umar pe individul de la usa “Salut, ce mai faci?” sau sa-i strecor 1 leu in palma-i primitoare. Ma doare capul, nu ne mai lecuim niciodata. Da-l incolo, bine ca sunt inauntru. Primul soc, lipsa de oxigen. Nicio briza, nimic. Mii de oameni. Era sa zic milioane, dar mi-am adus aminte de presedintele tarii care asteapta la urne 18 milioane de români. Poate daca vin toti entuziastii de la pasopt incoace. Una mie opt sute, si mortii adica! Noroc ca nu sunt locatar la Cotroceni, deci nu-mi plac nici baile de multime. Prefer sa ma uit la carti lejer, sa circul liber de la un stand la altul, nu dus de puhoi.
Stiu ca era sâmbata dupa-amiaza si ca ar fi trebuit sa ma astept. Eu am ce am cu organizatorii, care au o experienta vasta si incaseaza sume exorbitante de la edituri, ei ar fi trebuit sa creeze conditii decente de “trafic” printre standuri si de conditionare a aerului. Asa ca am participat la lansarea de care eram strict interesat, apoi am bântuit foarte putin si am plecat rapid, desi cu o târguiala foarte modesta. Las’ ca voi cumpara mai mult online. E si mai ieftin…
In sfertul de ora pietonal pâna la masina, m-a invadat acelasi gând prostesc ca dupa fiecare vizita la Târg, indiferent ca vorbim de BookFest ori Gaudeamus: Când voi avea bani, dar pentru asta trebuie sa iau potul cel mare la loto sau sa primesc vreo mostenire uriasa dintr-un continent cât mai indepartat, am sa construiesc un Mall exclusiv pentru carti! Cu spatii generoase, chirii social-democrate, spatii de parcare uriase, aer respirabil, dar si cafenele in care sa poti bea o cafea adevarata. Pâna atunci insa, mai ales daca suferiti de claustrofobie, va recomand sa cumparati online.
Dan Costinas