Aratati-mi un om normal care sa nu fi spart, in viata lui, macar o singura bula. Pentru a evita orice confuzie, mentionez ca este vorba despre omniprezentul ambalaj din folie de plastic cu bule de aer distribuite pe intreaga suprafata astfel incât sa protejeze impotriva socurilor sau a vibratiilor.

Sa revin la spargatorii de bule.
Am cunoscut oameni care nu beau alcool, nu fumeaza, nu se scobesc in nas, nu fura, nu mint, nu se dopeaza, nu preacurvesc etc. dar, cum suma viciilor trebuie sa ramâna constanta intotdeauna, au cedat la tentatiile unui aparent inofensiv narav (enervant pentru unii dar – atentie! – molipsitor): sparg bule!

Primii intreprinzatori care au fost pe faza, creatorii de jocuri online, au inregistrat deja trafic de mii de dependenti in fiecare zi. Reteaua de consumatori s-a dezvoltat in jurul acestor “dealeri”, mult mai repede decât in cazul drogurilor clasice.

Dilema a aparut in momentul când s-a pus foarte serios problema ce facem când nu avem acces permanent sau imediat la un calculator?
Dupa repetate sedinte de brainstorming, specialistilor de la Bandai – de altfel un onorabil producator de jucarii – le-a licarit inteligenta si au inventat PutiPuti, jucaria cu un numar infinit de bule (adica numarul nu este infinit, ci bulele sunt regenerabile).
Pentru a-i da si o utilitate pamânteana, au atasat de jucarie un suport pe care poti sa-ti tii cheile; ideea e ca daca vreun suspect te priveste prea insistent sau chiar se enerveaza datorita zgomotului, sa poti beneficia de prezumtia de breloc.

 

PutiPuti

 

Singura frustrare a celor care deja au achizitionat binecuvântata jucarie ar putea fi aceea ca sunt privati de satisfactia faptului implinit, acea placere aproape orgasmica cu care omori ultima bula.

D.C.

This entry was posted on Friday, July 27th, 2007 at 11:04 am and is filed under Metrul cub de prostie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.