Lache: Uite, vezi! asta e cusurul lui: e magar!… Si violent!… Si n-are maniera!

Badarania, violenta (cel putin cea verbala) si vulgaritatea cotidiene au devenit mici dovezi ale marii puteri. Cu cât esti mai zdrahon (musai peste un chintal), ai si o masina ridicol de tunata ori un ring tone epatant la telefonul mobil, cu atât esti mai adulat dar si invidiat de apropiatii de acelasi calibru.
Si aceste doua sentimente cumulate conduc inevitabil spre un puternic kitsch orgastic, o suprema voluptate exhibata in toata hidosenia ei.

Nu vorbesc aici despre marea masa a oamenilor neinstruiti care dovedesc un bun-simt innascut si fac (sau nu fac) eforturi pentru a-si depasi conditia. Ma declar impotriva mitocaniei de prost gust care de fapt tinde sa mascheze sentimente de frustrare bine incuibate in unicul neuron al unor indivizi de cea mai penibila speta.

Am asistat, in urma cu câteva luni, la o scena oripilanta prin grotescul situatiei in sine:
Sa-i numim generic B. si E. (“b” de la badaran si “e” de la eterna Eva), care au hotarât sa-si oficializeze relatia, sa o schimbe dintr-una extramaritala intr-una conjugala, poate si sub presiunea dimensiunilor apreciabile ale pântecului maternal rotunjit al Evei. Dar nu neaparat.
Sa revin la chestiune: conform legii, raspunde el primul la intrebarea “Cetatene B., de buna voie si nesilit de nimeni iei in casatorie pe…?” Urmeaza, firesc, cea de-a doua intrebare: “Cetateana E., de buna voie si nesilita de nimeni iei…?” Nu apuca demoazela sa deschida gura, ca badaranului ii suna telefonul mobil. Si, culmea culmilor impolitetii, RASPUNDE!
Sa avem pardon, la câte sute de grame de aur avea pe el si la câte flacoane de gel isi desertase mojicul pe parul laiet, nici nu ma asteptam sa aiba vreun dram de respect pentru oficialitate, pentru diagonala tricolora si nici macar pentru solemnitatea momentului (ca doar o data se insoara badaranul pentru prima data, nu?). Am simtit ca intru – eu – in pamânt de jena vazând lipsa de consideratie pentru nefericita care-i statea, proaspat coafata, alaturi.

Ma asteptam sa-i trânteasca buchetul in scafârlie, sa-l injure de ma-sa si sa-i recomande un loc caldut in care sa-si vâre telefonul. Nici vorba. In privirea-i de viţică tâmp-amuzată n-am citit altceva decât o mare satisfactie ca El (un personaj atat de important) era acum al ei (!), si ce masina au ei si vor avea si casa – sa crape toti de ciuda, uite-asa! Si-i va lua si ei mobil scump si-i va baga in ring tone maneaua preferata. Sa crape, na!

Dan Costinas