6
Jan

Politetea, o specie pe cale de disparitie

   Posted by: Dan   in Punctul pe Y

Lache: Uite, vezi! asta e cusurul lui: e magar!… Si violent!… Si n-are maniera!

Badarania, violenta (cel putin cea verbala) si vulgaritatea cotidiene au devenit mici dovezi ale marii puteri. Cu cât esti mai zdrahon (musai peste un chintal), ai si o masina ridicol de tunata ori un ring tone epatant la telefonul mobil, cu atât esti mai adulat dar si invidiat de apropiatii de acelasi calibru.
Si aceste doua sentimente cumulate conduc inevitabil spre un puternic kitsch orgastic, o suprema voluptate exhibata in toata hidosenia ei.

Nu vorbesc aici despre marea masa a oamenilor neinstruiti care dovedesc un bun-simt innascut si fac (sau nu fac) eforturi pentru a-si depasi conditia. Ma declar impotriva mitocaniei de prost gust care de fapt tinde sa mascheze sentimente de frustrare bine incuibate in unicul neuron al unor indivizi de cea mai penibila speta.

Am asistat, in urma cu câteva luni, la o scena oripilanta prin grotescul situatiei in sine:
Sa-i numim generic B. si E. (“b” de la badaran si “e” de la eterna Eva), care au hotarât sa-si oficializeze relatia, sa o schimbe dintr-una extramaritala intr-una conjugala, poate si sub presiunea dimensiunilor apreciabile ale pântecului maternal rotunjit al Evei. Dar nu neaparat.
Sa revin la chestiune: conform legii, raspunde el primul la intrebarea “Cetatene B., de buna voie si nesilit de nimeni iei in casatorie pe…?” Urmeaza, firesc, cea de-a doua intrebare: “Cetateana E., de buna voie si nesilita de nimeni iei…?” Nu apuca demoazela sa deschida gura, ca badaranului ii suna telefonul mobil. Si, culmea culmilor impolitetii, RASPUNDE!
Sa avem pardon, la câte sute de grame de aur avea pe el si la câte flacoane de gel isi desertase mojicul pe parul laiet, nici nu ma asteptam sa aiba vreun dram de respect pentru oficialitate, pentru diagonala tricolora si nici macar pentru solemnitatea momentului (ca doar o data se insoara badaranul pentru prima data, nu?). Am simtit ca intru – eu – in pamânt de jena vazând lipsa de consideratie pentru nefericita care-i statea, proaspat coafata, alaturi.

Ma asteptam sa-i trânteasca buchetul in scafârlie, sa-l injure de ma-sa si sa-i recomande un loc caldut in care sa-si vâre telefonul. Nici vorba. In privirea-i de viţică tâmp-amuzată n-am citit altceva decât o mare satisfactie ca El (un personaj atat de important) era acum al ei (!), si ce masina au ei si vor avea si casa – sa crape toti de ciuda, uite-asa! Si-i va lua si ei mobil scump si-i va baga in ring tone maneaua preferata. Sa crape, na!

Dan Costinas

This entry was posted on Tuesday, January 6th, 2009 at 1:36 am and is filed under Punctul pe Y. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

3 comments so far

Alin
 1 

Felicitari ! Blogul este extraordinar, iti urez sa o tii tot asa. Asta este Dan pe care l-am cunoscut si ma bucur ca dupa trecerea anilor ai ramas acelasi “open mind”.
Va urez un an nou fericit care sa va aduca tot ce va doriti !
Din Großwardein cu stima ALIN !

P.S. Imi voi incepe fiecare zi cu “Ziarul de la 5”

January 6th, 2009 at 8:21 am
 2 

Multe-ti sunt date sa vezi si la cate astfel de “bune maniere” vei mai fi partas Dane…
Eu am patit o faza de genul asta in Oradea, cand pe strada, un “Shrek” isi bate “Fiona” in vazul lumii. Cum nu pot sa vad o astfel de iesire si sa stau doar cu mainile in san, sar intre ei sa-i despart. Mare mi-a fost mirarea cand ma trezesc cu un pumn in cap, pumn ce venea din directia “Fionei”… Urla de n-o mai tineau plamanii ” Daca el vrea sa ma bata, e dreptul lui, ca-i barbatu-meu! “. Am plecat de acolo cu un pumn in freza si cu un mare semn de intrebare ce durea mai tare decat cucuiul recent dobandit: unde este educatia noastra cea de toate zilele ?
Stiu ca muschetarii au disparut de mult, dar se pare ca si printesele….

January 6th, 2009 at 9:23 am
 3 

Ca tot vorbim aici despre politeturi, mi se pare de buna-cuviinta sa raspund la comentarii:

@Alin – Multumesc pentru urari. In legatura cu laudele, nu-ti multumesc; specia umana a devenit atat de pervertita incat exista riscul sa ascultam doar elogiile si sa ni se urce urgent la cap. Daca iti vei bea cafeaua de dimineata cu Zia®ul, astept cu interes mai ales criticile. 🙂

@Nelu – Muschetarii au disparut fizic, dar numele lor au devenit istorie; de aceea apreciez si sustin cu toate fortele cavalerismul real, cu riscul de a fi acuzat de donquijotism desuet.
La multi ani! pentru maine.

January 6th, 2009 at 8:51 pm