TELECtuals Village
Profesorul: No! mâne apoi începem doară! Câţi ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparke; câţi au fost putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămân repekinţi.
Poate va amintiti o stire de prin toamna anului 2007, fluturata vreme de o seara de catre toate lacomele noastre televiziuni comerciale, in goana lor nesabuita dupa senzational cu orice pret: O femeie de serviciu de la scoala din satul Telec a câstigat concursul organizat de Inspectoratul scolar Neamt pentru postul de profesor-suplinitor de limba engleza (cu jumatate de norma).
In timp ce sterge praful si matura prin clase ramasitele de la cornul si laptele, probabil ca stimabila dascalita fredoneaza in surdina:
– All in all it’s just another kick in the wall.
Lasând gluma la o parte, situatia este mult mai albastra decât pare la prima vedere. Nu o cunosc pe onorabila din satul nemtean, deci nu sunt eu in masura sa judec cunostintele de limba engleza ale domniei sale. Problema e strict medicala: intregul sistem românesc de invatamânt este macinat de un cancer profund, fiind confruntat cu un viitor caruia ii lipsesc perspectivele imediate si cele pe termen mediu. In aceste (azi-mâine) doua decenii scurse din decembrie 1989 s-a dovedit cu vârf si indesat ca nicio culoare politica si niciun ministru nu au reusit sa resusciteze muribundul nostru sistem de educatie; s-au multumit sa-l tina in viata conectat la aparate. Cred ca avem nevoie de un tsunami de proportii, fara precedent, care sa mature structurile intepenite si mentalitatile expirate ale acestui colos insensibil la orice-i nou si dezirabil.
Ma infricoseaza chiar si numai gândul de a numara generatiile sacrificate pe acest altar jalnic. Cum sa nu-ti vina câteodata sa-ti iei câmpii urlând disperat: Hey! Teachers! Leave them kids alone!
Dan Costinas
4 comments so far