Demasiada cordura puede ser la peor de la locura, ver la vida como es y no como debería de ser. ~ Miguel de Cervantes Saavedra

Nebun este acela ce vede lumea asa cum e, nu cum ar trebui sa fie.
Vi se pare chiar atât de anormala dorinta mea de a beneficia de putina normalitate? Sunt, oare, total rupt de realitate si iesit din peisaj? Repet ce am mai spus si cu alte ocazii: Nu stiu cât mai am de trait, 5 zile, 5 ani sau 5 decenii… Râvnesc si eu, in acest rastimp, la câteva lucruri banale:

* Sa mi se ofere alternativa de a calatori civilizat in tara mea, sa pot ajunge la granita de vest in 4-5 ore pe o autostrada adevarata (nu cum mi s-a intâmplat, si nu o data, sa fac de la Otopeni in Drumul Taberei 3 ore sau sa parcurg distanta Bucuresti – Constanta in 8 ore cu trenul!).

* Sa fiu tratat cu respectul cuvenit oricarui onorabil contribuabil, sa terminam pentru totdeauna cu sfidarea scârnava la care suntem zilnic supusi, de la chioscul de ziare din statia de metrou si pâna la cel mai inalt, generic vorbind, “ghiseu”.

* Sa vad cu ochii mei cum aceasta tara câstiga (la propriu, saci de bani) din exploatarea turistica a minunatiilor cu care a fost binecuvântata. Nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista.

* Sa apuc ziua când salariul (si, de ce nu, undeva cândva pensia) – pentru o munca similara cu cea a omologului meu european – sa ajunga la un nivel decent.

* Tânjesc dupa vacanta pe care o voi petrece peste mari si tari, fara teama oribila de a fi supus oprobriului public si asimilat cu unii concetateni care ne fac de râsul neprietenoaselor curci si lebede.

Am sa ma opresc aici cu lista; e doar o Oda scurtissima, ca pentru clavecin (fara orchestra).
De-ar fi sa ma apuc sa insir aici toate ofurile, as umple zece pagini de doruri. Inclusiv acela privind tichia de margaritar.

Chiar cer prea mult?

Dan Costinas