Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine ~ Mihai Eminescu

Pentru cei care nu stiu, am sa subliniez inca o data sentimentul de pretuire deosebita pe care il am fata de limba engleza. Nu pentru ca este vorbita de aproape o jumatate de miliard de nativi si de inca aproximativ alte 3 miliarde ca limba secundara pe toate continentele. Nici pentru ca a devenit o adevarata lingua franca pentru multe domenii de activitate de vârf (IT, transporturi aeriene, mass-media, ca sa amintesc doar câteva mai importante). Ci, in primul rând, pentru cultura uriasa care s-a dezvoltat in lumina acestei limbi universale. Si pentru posibilitatile aproape fara limita pe care ni le ofera cunoasterea ei pentru a intelege si a comunica cu civilizatii si culturi altfel greu de descifrat.

In niciun caz nu putem acuza limba engleza si nici expansiunea acesteia pentru excesele unor prea zelosi contemporani de-ai nostri care din prea multa, hai sa o numesc azi comoditate – ca sa nu fiu acuzat ca sunt prea dur martea – uita ca avem o limba peste masura de bogata si frumoasa si cad mereu, tot mai des, in pacatul mutilarii ei voluntare.
Si asa unii s-au pripit sa ne numeasca popor de violatori; mâine-poimâine ne vor scoate vinovati si de incest: nu de alta, dar ne siluim, fara nicio constrângere, strabuna noastra limba materna.
Continuare »