12
Feb

A avut Shakespeare acces la Google? (I)

   Posted by: Dan   in Gânduri interceptate

“All the world’s a stage.” ~ As You Like It, Act II, Scene 7

Adica, intr-o traducere inedita, “Lumea asta se aseamana cu un vast bâlci.”
Google?! De ce nu? Stati linistiti, nu am innebunit chiar de tot.
Ce alta explicatie plauzibila am putea da faptului ca un actoras pârlit, semianalfabet dupa unii, fiul manusarului John din Stratford-upon-Avon a avut asa de multe idei geniale; care puteau fi sursele lui de inspiratie, de unde isi lua subiectele?

Va propun un exercitiu de imaginatie: haideti sa vedem ce ar fi putut obtine el cu un motor de cautare virtual, atunci, la granita dintre secolele al XVI-lea si al XVII-lea:

Romeo and Juliet: The Tragicall Historye of Romeus and Iuliet, de Arthur Brooke (1562); The Palace of Pleasure, de William Painter (1577?); Giulietta e Romeo, a novella, de Matteo Bandello (1554); Il Novellio, de Masuccio Salernitano (1470?); Una Historia Novellamente Ritrovata di Due Nobili Amanti de Luigi Da Porto (1530).

Othello: Gli Hecatommithi, de Giraldi Cinthio (1565); Descrittione dell’Africa, de Joannes Leo Africanus (1550).

King Lear: The Faerie Queene, de Edmund Spenser (1590); The Mirror for Magistrates, de John Higgins (1574).

Antony and Cleopatra: Vitae Parallelae, de Mestrius Plutarchus (cca. 100 d.H.).

Continuarea: saptamâna viitoare.

This entry was posted on Thursday, February 12th, 2009 at 02:13 and is filed under Gânduri interceptate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.

Back to top