Am aflat de vreo doua zile despre patania tânarului filozof si scriitor Adrian Ciubotaru cu o editura româneasca de anvergura. Cel putin pâna acum nu aveam motive sa o consider altfel.
Dl. Ciubotaru nu este nici primul si nici ultimul autor nevoit sa-si retraga manuscrisul de la editor, nemultumit fiind de atitudinea acestuia din urma.
Ceea ce deranjeaza cel mai mult la acest caz este comportamentul total necuviincios (ca sa fiu delicat) cu care a fost tratat scriitorul de catre angajatii, dar si de catre patronul, editurii. In conditiile in care exista un contract semnat cu vreo jumatate de an inainte pentru publicarea respectivei carti. Sa invoci brusc criza financiara (mondiala) in sprijinul mitocaniei tale, mi se pare de un prost-gust deplorabil, mai ales atunci când pretinzi ca nu esti un editor de trei parale.
Luati de cititi – si va minunati – o mostra româneasca de respectare a cuvântului dat, dar si un model de a-ti da cu tesla in editura intr-un moment când orice scandal poate conduce la un esec ireversibil:
Mai jos este povestea nepublicării mele la Curtea Veche, editura cu care am semnat un contract de publicare in iulie 2008. Vei citi modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene – preşedinte AER şi patron la Curtea Veche – ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă. [ Tot articolul ]
multumesc mult de reactie.
Ma bucur mult ca au mai reactionat si alti tineri autori cu problemele lor (Zully Mustafa, Andrei Ruse)
Reactia este, cred eu, fireasca in fata lipsei de respect pe care a dovedit-o editura in raport cu autorul, si a nonsalantei cu care sfideaza o intelegere parafata anterior.