“Poetry should help not only to refine the language of the time, but to prevent it from changing too rapidly.” ~ T.S. Eliot

Daca as avea posibilitatea sa o fac, m-as apuca de un proiect grandios de claustrare, urmata de eliminarea unor cuvinte irosite fara niciun dram de decenta cumpatare. S-au folosit o data, gata! Devin numai bune de lepadat la cosul de gunoi al vocabularului national. Mai ales atunci când esti blamat pentru folosirea lor repetata, neadecvata si abuziva, in contextul in care ai (sau ar trebui sa ai!) alternative la indemâna. Aprecierea sau ar trebui sa ai! din paranteza alaturata ilustreaza principiul conform caruia necunoasterea limbii române sau a subtilitatilor acesteia nu te exonereaza de consecintele folosirii ei necorespunzatoare.

De pilda, as interzice utilizarea barbarismelor din categoria: a (se) focusa, a agrementa, a concluziona, a fi determinat (cu sensul de a fi hotarât), job, target, trend, hosting, PR, VIP, exit-poll, baby-sitter si nepermis de multe altele.

Nu pledez nicidecum pentru incorsetarea limbii române si nici pentru folosirea cuvântului “soarece” in loc de mouse in informatica. Consider doar ca este necesara exercitarea unui autocontrol si a unei filtrari mai stricte in cazul importurilor de cuvinte, fie ele neologisme ori numai componente de jargon. Insusirea fara nicio limita a barbarismelor (in acele cazuri pentru care exista deja corespondente in limba româna) poate fi nociva pentru ca ataca fundamentul lexical al limbii, constituit in mod natural pe parcursul a mai multe secole.

Orice bautor adevarat de cafea stie ca aceasta licoare are o savoare dumnezeiasca atunci când e servita din cel mai fin portelan. De câte ori ma zgârie la urechi câte un barbarism, ramân cu aceeasi senzatie de gust artificial pe care ti-o da bautul cafelei dintr-un pahar de plastic. De unica folosinta.

Dan Costinas