7
Apr

Cuvintele noastre toate

   Posted by: Dan   in Scripta Manent

Nu suntem departe de râsul stârnit de ridicarea degetului! (Vlad T. Popescu)

Cuvintele noastre toate
Folosim foarte puţine cuvinte. Se spune că nu mai mult de o mie! Cuvinte uşor de învăţat. Adunate de prin casă – cele legate de constrângeri vitale şi mici bucurii. Câştigate în şcoală – fondul lexical al bancurilor spuse în recreaţie sau, şi mai bine, în timpul orelor de curs. Aduse cu forţa de emisiunile radio şi tv – cuvinte la modă, menite să exprime superioritatea faţă de cei din jur, atât a realizatorilor cât şi a celor care doresc să spună şi ei ceva „în direct”.

Repetate până la exasperare prin birouri, magazine şi fabrici – înzestrate cu magica putere de a îndepărta de noi munca. Urlate prin tribunele stadioanelor şi dublate de gesturi bine studiate – ca nu cumva să fii considerat suporter al echipei adverse. Sau silabisite de pe ecran, în cinematografe, atunci când acţiunea nu mai este suficient de limpede iar personajele, în loc să se alerge, să se lovească cu furie sau să se sărute cu foc stau şi vorbesc ca proastele. Uşor de combinat între ele, atât de uşor încât „scăparea” unui cuvânt nepotrivit în context nu face decât să ofere o şi mai mare savoare înjurăturii noastre de zi cu zi.

Şi mai folosim încă o sută, maxim două, cărora ne străduim să le păstrăm înţelesul într-un cerc restrâns, al iniţiaţilor în jargonul unei meserii anume.

Ce se întâmplă cu celelalte două sute de mii, sau câte or mai fi ele?

O bună parte nu înseamnă absolut nimic pentru noi. Ne putem face o idee doar consultând un dicţionar sau o enciclopedie. O mică parte o respingem pentru că face parte din arsenalul unor ideologii, a unor concepţii despre lume şi viaţă cu care nu suntem de acord.

Restul? Pe vremuri, le mai aflai din cărţi. Cu cât citeai mai multe cărţi, cu atât mai multe cuvinte „rare” ajungeai să înţelegi şi să foloseşti. Cărţile alea care îţi solicitau răbdarea şi pe care le-ai trimis la anticariat, că se prăfuiau degeaba, şi le-ai înlocuit cu altele, noi, subţiri, strălucitoare, în care autorii, sau traducătorii, nu mai folosesc decât cuvinte uşor de înghiţit, iar atunci când „greşesc” o fac în strânsă complicitate cu tine, cititorul, cuvintele mai ciudate, mai complicate, mai rare, putând fi ocolite fără nici o grijă, distracţia promisă rămânând aceeaşi.

Încet, încet, se va ajunge, matematic, la limită. O carte nu va fi mai mult decât o foaie de hârtie, pe care va fi imprimat numele autorului, titlul şi textul integral al cărţii cu pricina. Un singur cuvânt: „roman”. Nu suntem departe de râsul stârnit de ridicarea degetului!
[Textul a fost preluat de pe site-ul GoodMorning.RO, cu acordul administratorului paginii si prin bunavointa autorului, Vlad T. Popescu.]

This entry was posted on Tuesday, April 7th, 2009 at 12:29 am and is filed under Scripta Manent. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

8 comments so far

 1 

Nu ma includ in “noi” asta.

April 7th, 2009 at 11:26 pm
 2 

Nici eu.
Din pacate sunt multi care apartin speciei; si mai grav e ca se autoinclud (voluntar, adica).

April 7th, 2009 at 11:29 pm
 3 

Eu ma includ. (voluntar)

April 8th, 2009 at 12:36 am
 4 

Glumesc. =))

April 8th, 2009 at 12:36 am
 5 

Nu pot să spun decât că: “Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci!”

April 8th, 2009 at 12:48 am
 6 

Nu intotdeauna saracia vocabularului se datoreaza saraciei de idei ci emotiei, crisparii, inhibitiei. Desigur, va referiti aici la saracia lexicala cauzata de absenta lecturii si a sedimentarii cuvintelor si a intelesului lor in forul nostru intim. E un avertisment foarte bine venit si ar trebui luat in seama de cei care “fug” de lectura, de cuvinte si aleg in jurul lor monotonia unui vocabular suprauzitat care nu mai poate nuanta specificitatea fiecarui individ.

April 8th, 2009 at 10:44 am
 7 

tendinta generala a limbilor este sa se simplifice… imi doresc insa sa o simplificam pana ajungem sa comunicam telepatic 🙂

April 8th, 2009 at 9:43 pm
nusa
 8 

de ce, skama?
in plus, mi se pare imposibil, pentu ca telepatia si comunicarea prin limbaj sunt paralele si nu una in prelungirea celelilalte ::))

April 13th, 2009 at 2:06 am