Programat:
“The darkest thing about Africa has always been our ignorance of it.” ~ George Kimble

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Va multumesc pentru reactia prompta si pentru nominalizarile de saptamanile trecute.
Ele nu vor ramane fara ecou; in a doua zi de joi din luna august le vom expune “criticii” pure a cititorilor si se va pronunta “Vox populi” in agora Zia®ului.

Alegerea de azi, 30 iulie 2009: Swifa za Mahaba (Elogiu Dragostei)

(Traducerea e aproximativa; n-am tinut seama nici de rima si nici de ritm, ceea ce m-a interesat a fost doar mesajul pur, neslefuit. — evident, am tradus o varianta englezeasca a poemului, nu cea in swahili!)

Cred sincer ca viitorul — nu foarte indepartat — apartine Africii. Cat mai curand, tot mai multe minti se vor lumina si tot mai multe perechi de ochi vor fi indreptate inspre continentul numit (intr-un mod necuviincios, consider eu) negru. Aceasta mutare masiva a interesului nu trebuie sa aiba in vedere bogatia insuficient explorata de resurse minerale si materii prime naturale, ori mana de lucru foarte ieftina si imensitatea unei virtuale piete de desfacere pentru produsele occidentale. Continentul african, al doilea ca marime dupa Asia, are de oferit mult mai multe valori. Daca am pune pe o balanta imaginara ceea ce, de-a lungul istoriei, li s-a impus si mai ales ce li s-a luat cu forta pe de o parte si ce li s-a oferit pe de alta parte, daca numim “dezechilibru” ceea ce vedem este prea putin spus.

Puteam sa aleg pentru astazi unul dintre numerosii: poeti romani, poeti europeni, poeti occidentali, poeti orientali, poeti boreali sau poeti australi, poeti antici, poeti medievali, poeti moderni sau chiar postmoderni. In schimb, m-am oprit la Africa. De ce?
De ce nu?!