24
Sep

Scrisoare catre domnul Mihail Bulgakov

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

“Tristeţea este meseria mea, să ştii…” ~ Mircea Dinescu

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Alegerea de azi, 24 septembrie 2009:
Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov
( din volumul Moartea citeşte ziarul – aparut la Amsterdam, in limba romana, in 1989 )

Istoria face levitatie. Oras avortat.
Lucrurilor la primarie li s-a dat un alt nume.
Puskin cu pantalonii sai albi va fi deportat
In Siberia literei, în postume.

Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin
sint coborite-n pivnite degraba.
Ingerul se va refugia-n chioscul de vizavi-n
strugurii verzi pe taraba.

Existi si tu ca buzunarele sfintilor
(fiindca sfintii nu au buzunare)
stai retras în tristetea parintilor
alaptat de-o tristete mai mare.

Cui să te plingi, când toata cavaleria
e strinsa-n curtea fabricii de zahar?!
Saluta si tu maiestuos mizeria
si rigiitul cult de mare mahar.

Tine-ti si tu celulele-n dirlogi
fă-te si tu ca hoitul nu miroase,
nu te-ntreba ce-i cu acesti milogi
ce-i cu aceste ziduri fara case.

Trage cortina, Ezechiel. Sfirsit.
Razboi pierdut. Inger lasat la vatra.
Experienta nu a reusit.
Omul e-un câine. Chiar daca nu latra.

This entry was posted on Thursday, September 24th, 2009 at 12:00 am and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

4 comments so far

 1 

Versuri de o realitate cruda. Nu am trait acele vremuri si probabil ca apartinatorii generatiei mele nu vor fi vreodata capabili de a intelege 10% din asprimea lor, insa poetul Mircea Dinescu razbeste sa ne insufle o idee asupra ceea ce a semnificat Romania socialista. Mai mult, autorul izbuteste sa conserve spiritul romanesc (Nu. Nu este o tentativa de idealizare a poporului roman.) prin utilizarea unei ironii-satirizatoare cu tenta resemnanta.

September 24th, 2009 at 5:54 am
marin
 2 

Asta ma intrebam si eu daca versurile lui Mircea Dinescu mai sunt inteligibile astazi si daca poezia lui nu e exagerat de datata, adica absurda. Dupa revolutie eu imi amintesc ca am cumparat o antologie care s-a editat atunci cu titlul Proprietarul de poduri. Am citit-o de nu mai stiu cate ori. Invatasem poezii intregi si cred ca pe unele le mai stiu si acum.
Insa ce se mai intelege astazi din versuri precum:

“Lucrurilor la primarie li s-a dat un alt nume.”

“Biserici invelite în ziare ca sticlele cu vin
sint coborite-n pivnite degraba.”

“Tine-ti si tu celulele-n dirlogi
fă-te si tu ca hoitul nu miroase,
nu te-ntreba ce-i cu acesti milogi
ce-i cu aceste ziduri fara case.”

Si gasesc ca e un alibi frumos pentru utopia comunista sfarsitul poeziei:
“Experienta nu a reusit.
Omul e-un câine. Chiar daca nu latra.”
De fapt nu asta era problema. Nu a reusit pentru ca uzurpa umanul, incerca sa-l reconstruiasca cu prezumtii antropologice false.

Aceste poezii fara ample note de subsol nu stiu cat mai valoreaza.

September 24th, 2009 at 11:43 pm
 3 

Sunt inteligibile in masura in care cititorul are un fond cultural bine pecetluit.

September 25th, 2009 at 1:39 am
 4 

De acord cu amandoi. Partial.
Eu cred ca este foarte important SA NU UITAM si, pe cat se poate, SA IMPIEDICAM REPETAREA GRESELILOR. Prin orice mijloace: Istoria este obligata sa consemneze obiectiv evenimentele, evolutia si legitatea acestora (in masura in care exista o legitate!), iar toti ceilalti (poeti, scriitori, jurnalisti, dar si noi, oamenii de pe strada) avem datoria morala de a povesti, de a explica, de a releva hidosenia vremurilor tulburi – tocmai pentru a preveni repetarea lor.
Si da, vom scrie ample note de subsol daca va fi nevoie! Important e sa nu se uite Raul trait; e mai bine sa “suflam in iaurt” decat sa cadem din nou in vreo perfida capcana a istoriei.

September 25th, 2009 at 2:21 am