«În portul alb, în care-am ancorat, // Nici un pilot nu ştie cine sunt, // Nici câte vieţi întregi am navigat // Neîncetat, // Scuipat de ploi // Şi pălmuit de vânt…» ~ “Olandezul zburator”, de Ion Minulescu
Cine (mai) asculta azi muzica simfonica? Cine (mai) merge la Opera?
Din fericire, destul de multi. Personal cred ca ar putea fi si mai multi daca -vorbind acum strict despre muzica de Opera- ar cunoaste povestea transpusa pe portativ de compozitor, daca ar putea citi textul inainte de spectacol. Sa mai facem o incercare, de data aceasta cu vasul fantoma al lui Wagner — titanul de la Bayreuth, Olandezul zburator:
Imediat dupa casatoria sa cu actrita Minna Planner, Richard Wagner a inceput sa calatoreasca mult prin Europa: Magdeburg, Riga, Londra, Paris, Dresda si alte centre culturale. Se spune ca in timpul unei calatorii spre Londra, pe o mare foarte agitata, s-a jurat ca daca ajunge teafar la destinatie va scrie o opera pe care o va intitula Olandezul zburator. Ocrotit de muze, intr-adevar a ajuns cu bine si chiar s-a tinut de cuvant, a compus o opera. Libretul l-a scris el insusi, inspirat dintr-o proza satirica a lui Heinrich Heine.
Doua opere: Rienzi (1840) si Der fliegende Holländer (“Olandezul zburător” sau “Vasul fantomă”, 1841), l-au propulsat pe Wagner direct in primele randuri ale vietii artistice din Saxonia.
Cateva cuvinte despre Olandez si povestea sa:
Opera romantica in trei acte, actiunea se petrece in secolul al XVIII-lea.
Legenda spune ca un corabier olandez a fost condamnat de diavol sa navigheze la nesfarsit, cu scurte pauze la fiecare sapte ani, in cautarea Dragostei care il va elibera de blestem. Ursita ii este tanara Senta, frumoasa fiica a unui capitan norvegian. Indragostita ireversibil, aceasta isi paraseste familia si se arunca in mare pentru a ramane alaturi de iubitul ei (Olandezul) pentru totdeauna.
Ascultati un fragment din Balada Sentei, intr-o excelenta interpretare din 2007 a sopranei argentiniene Mónica Ferracani (Teatro Avenida, Buenos Aires):