Un porumbel
de Elena Farago

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!…
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi-aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!…
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-
Noapte bună!

ALEXANDRU VLAHUŢĂ – Sonet-

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată

Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,
Să simt din nou a vietii primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din poveşti, o zână adorată.

Să scriu răvaşe lungi, si-n orice sară
Ce trece pe la fereastra-i luminată,
S-o văd le geam, cum umbra si-o arată,
Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai apară.

Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupra-mi blând si dureros să cadă,
Şi-ntr-un suspin ea să-mi citeasca gândul …

Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Şi ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, şi visurilor pradă!

CHARLES BAUDELAIRE

Iubitei mele

Un peisaj încântaător
E-ncântătoarea ta făptură;
Îti joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt uşor.

Drumeţul trist ce-ţi iese-n cale
Îşi simte sufletul vrăjit
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea frumuseţii tale.

În armonia de culori
Ce trupul tău Îl înveşmântă,
Poeţii-nchipuirii cântă
Un graţios balet de flori.

Veşmântul tău multicolor
Cu inima ţi-l potriveşti;
Nebună, tu mă-nnebuneşti,
Şi te urăsc, cum te ador!

M-au umilit ca pe-un martir,
Grădina, Primăvara, Firea,
Şi pentru a-mi răzbuna jignirea,
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns în umbrele tăcerii,
Aş vrea să mă strecor la fel,
În preajma ta, ca un mişel,
La ceasul tainic al plăcerii,

Să-ţi pedepsesc frumosul trup,
Să-ţi sânger carnea-nspăimântată,
Nevinovatul sân de fată,
Şi-o rană-n coapsa ta să rup,

Apoi, cu dulce voluptate
Înfrigurat aş căuta,
În astă nouă gura-a ta,
Să torn veninul meu – de frate.

Alexandru Vlahuta – Sonet

Din tot ce ne-a fost drag mai înainte

Din tot ce ne-a fost drag mai înainte
Povesti ramân si cântece-nvechite;
Ne fura clipele, pe nesimtite,
Din flori mirosul, sensul din cuvinte:

Si-n linistea-nserarii, ce ne-nghite,
Ca frunzele uscate pe morminte,
Se scutura aducerile-aminte
Pe inimile noastre ostenite.

Ruini suntem, si orice gând ne doare,
Caci e facut din temeri si regrete.
Te blestemam, si totusi, cu ce sete

Întindem buzele tremuratoare,
Vrajita-ti unda sa ne mai îmbete,
Viata pururea fermecatoare!