18
Jan

Se numea Sarah

   Posted by: Dan   in Concurs, P®omo

« Să fii copil cuminte, ţine minte asta; să fii blând cu animalele, cu păsările şi să citeşti tot ce-ţi cade în mână. » ~ Thomas Hardy, “Jude neştiutul”

Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay (Editura 'Litera', noiembrie 2010)Povestea înduioşătoare a două familii unite de un secret teribil, dar şi o tulburătoare pagină de istorie. Autoarea descrie un episod real din Franţa aflată sub ocupaţie şi rupe tăcerea care înconjoară un subiect dureros, uneori chiar tabu, din istoria francezilor. Cartea a fost deja tradusă în 32 de ţări şi este un Bestseller New York Times, vândut în trei milioane de exemplare.

Citatepedia.ro şi Editura Litera vă invită să împărtăşiţi o fărâmă din emoţia citirii acestui roman extraordinar, participând în acelaşi timp la un concurs cu premii în cărţi de acelaşi calibru. Găsiţi AICI toate detaliile concursului. Tuturor participanţilor, multă baftă!

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiţă evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de poliţia franceză, dar nu înainte de a-şi încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l elibera.
Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană stabilită la Paris, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a şaizeci de ani de la acest eveniment…

This entry was posted on Tuesday, January 18th, 2011 at 12:00 am and is filed under Concurs, P®omo. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

One comment

MGM
 1 

In spaniola “La llave de Sarah”. Am citit-o pe nerasuflate. Aducerea in prezent a unei perioade tragice din istoria noastra si rusinoase pentru “marii francezi” este extraordinar realizata. Merita citita!
La sfarsitul cartii ramai cu un gust amar insa: de ce trebuia sa se intample? Bunica mea, martora a acelor vremuri spune mereu ca fiecare contemporan al acelor grozavii are o parte de vina- unii pentru ca au tacut si au fost indiferenti, altii pentru ca nu au vorbit la timp. Si poate chiar noi, cei de azi, vom uita, vom pastra tacerea sau nu vom vorbi la timp… si ne va pasa doar de noi insine si atat.

January 19th, 2011 at 2:00 am