« Nu iubeşti o femeie pentru că e frumoasă, ea este frumoasă pentru că o iubeşti. » ~ autor anonim

(Traducerea este fuşerită, mi-o asum în întregime, dar îmi propun să revin asupra ei într-o zi. De fapt asupra întregului libret, de ce nu?)

Am cunoscut în urmă cu mulţi ani un holtei tomnatic, pe numele său Djumbe sau Bongo, nu mai ţin minte exact, oricum ceva de o muzicalitate asemănătoare cu unul din cele două. Foarte mândru că se născuse în Zanzibar, el se considera cetăţean autonom zanzibarian (sau zanzibarez), deşi poseda paşaport tanzanian.

De vreo cinci ani se tot străduia bietul să absolve anul pregătitor de limba română, ceea ce i-ar fi permis să înceapă studiile propriu-zise pentru care venise în Europa. În tot acest timp, de el se lipiseră doar două cuvinte româneşti, chiar dacă şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili: Elele, femeilelele! Acum, când văd atâtea silabe inutile scrise aici, mi se pare incredibil că cineva le-ar putea alătura cu cea mai neprihănită nonşalanţă. Iniţial am crezut că o face intenţionat, apoi mi-am dat seama că nu glumeşte, iar într-un final mi-a mărturisit că a făcut eforturi supraomeneşti încercând să suprime silabele nenecesare, dar tot degeaba.

Nu v-aş fi plictisit tocmai astăzi cu această poliloghie anostă dacă nu exista un motiv precis; aveam nevoie de o introducere pentru a transmite următoarea urare:
La mulţi ani, Femei, oriunde vă aflaţi!

P.S. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu Djumbe (sau Bongo), nu ştiu dacă a scăpat vreodată de nălucirilele care-i provocau atunci, de mult, atâta spaimă. Îmi amintesc povestea lui ori de câte ori întorc capul pe stradă, admirativ, după vreo perfecţiune sau o capodoperă.