Profesorul: No! mâne apoi începem doară! Câţi ghintre voi au ştuduit, or mere mai gheparke; câţi au fost putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămân repekinţi.
Poate va amintiti o stire de prin toamna anului 2007, fluturata vreme de o seara de catre toate lacomele noastre televiziuni comerciale, in goana lor nesabuita dupa senzational cu orice pret: O femeie de serviciu de la scoala din satul Telec a câstigat concursul organizat de Inspectoratul scolar Neamt pentru postul de profesor-suplinitor de limba engleza (cu jumatate de norma).
In timp ce sterge praful si matura prin clase ramasitele de la cornul si laptele, probabil ca stimabila dascalita fredoneaza in surdina:
– All in all it’s just another kick in the wall.
Lasând gluma la o parte, situatia este mult mai albastra decât pare la prima vedere. Nu o cunosc pe onorabila din satul nemtean, deci nu sunt eu in masura sa judec cunostintele de limba engleza ale domniei sale. Problema e strict medicala: intregul sistem românesc de invatamânt este macinat de un cancer profund, fiind confruntat cu un viitor caruia ii lipsesc perspectivele imediate si cele pe termen mediu. In aceste (azi-mâine) doua decenii scurse din decembrie 1989 s-a dovedit cu vârf si indesat ca nicio culoare politica si niciun ministru nu au reusit sa resusciteze muribundul nostru sistem de educatie; s-au multumit sa-l tina in viata conectat la aparate. Cred ca avem nevoie de un tsunami de proportii, fara precedent, care sa mature structurile intepenite si mentalitatile expirate ale acestui colos insensibil la orice-i nou si dezirabil.
Ma infricoseaza chiar si numai gândul de a numara generatiile sacrificate pe acest altar jalnic. Cum sa nu-ti vina câteodata sa-ti iei câmpii urlând disperat: Hey! Teachers! Leave them kids alone!
Dan Costinas
Aspectul adus in discutie este doar o petala din floarea putreda care este societatea actuala; ce sa mai vorbim despre alte sisteme care sunt si ele intr-o stare si mai jalnica: vezi sist. sanitar, juridic, politic, economic etc. Dar cel mai grav este ca intregul sistem social este unul bolnav, in care mitocania, manelismul, nonvaloarea si falsul sunt valorile absolute. Cinstea, Corectitudinea si Valoarea nu mai au nicio sansa in fata falsului alimentat bineinteles de mass media petru care spectaculosul, grotescul si criteriul comercial primeaza in fata oricarei atitudini deontologice sau macar educativ civice. Asa ca singura noastra sansa este “Ultimul stinge lumina.”
@Alin – Chiar daca partial sunt de acord cu ceea ce spui, am fi nedrepti daca nu am recunoaste ca, totusi, s-au inregistrat unele progrese in mai toate domeniile. Nu atat de mari ori de rapide cum le-am fi dorit noi – asta e alta discutie – dar totusi sunt evidente.
Reprosurile mele se indreapta cu precadere catre incetineala cu care se schimba mentalitatile, dar si asupra faptului ca nici nu incercam sa “ardem” anumite etape, sa nu repetam greselile ori balbaielile altora care au trecut prin asa ceva cu mai multe decenii inaintea noastra.
Cat despre “stinsul luminii”, din pacate nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada; da, sunt de acord ca aiurea inseamna putin altceva, dar nu este o solutie definitiva si nici macar una pe termen mediu sau lung. Daca fiecare dintre cei care au ales autoexilul s-ar intoarce la ei acasa doar cu un centimetru mai intelepti si mai pretentiosi (in sensul constructiv al termenului), multe lucruri s-ar schimba in bine chiar neasteptat de repede.
Parerea mea.
De acord, Dane, dar daca ne întoarcem vom înota împotriva curentului… si ce curent, cu vârtejuri…
Eu as fi dispus sa mă întorc, cu toate ca datorita vârtejurilor am plecat.
S-au schimbat “ochiurile” acum, au alt sens , dar tot produse de acelaşi curent au rămas. E clar ca trebuie sa facem ceva, altfel România nu se va schimba niciodată si recunosc ca eu, ca individ, nu am făcut inca nimic pentru a îmbunătăţi “sistemul”, dar… toate la timpul lor.
@Nelu – N-am spus ca Marea Intoarcere trebuie sa inceapa de maine. Dar se va produce intr-o zi, la fel cum s-a intamplat cu italienii, grecii, irlandezii si chiar cu spaniolii reveniti de peste mari nu cu foarte multe decenii in urma.
Asteptam sa se linisteasca mai intai putin apele – ca sa pastrez nuanta hidrologica pe care ai imprimat-o comentariului.