Tocmai ce imi propusesem sa nu mai scriu deocamdata despre carti, 3-4 zile macar, sa abordez vreun subiect de stricta actualitate, cum ar fi, de pilda, badaranii si mojiciile lor cotidiene. Si cum meditam la mai marii ori mai micii mocofani ai zilelor noastre, am descoperit o… (bineinteles) carte lansata zilele trecute: Atlasul de mitocanie urbana. Nu am citit-o inca, dar sunt convins ca trateaza acest subiect fierbinte mult mai bine decat as face-o eu:
Atlas de mitocanie urbana
Prezentarea editurii (Grupul editorial ART):
Fiindca mitocaniile „e de mai multe feluri”, acest Atlas va prezinta, pentru a va deschide apetitul, peste 30 dintre specimenele care populeaza Codrul Bunelor Maniere. Intr-o ampla panorama: trecut, prezent si viitor, de la mitocanul lui Caragiale pana la mitocromul viitorului, puteti citi texte semnate de: Neagu Djuvara, Liviu Mihaiu, Radu Paraschivescu, Mihai Dobrovolschi, Calin Gheorghe, Vlad Craioveanu, Bogdan Serban, Alex Vidia, Marius Vintila, Matei Oprina, Iulian Tanase, Mitos Micleusanu, Bogdan Ciuclaru, Cristian Tudor Popescu.
Excelent articolul aparut in Cotidianul sub semnatura Andrei MATZAL:
Fauna de oraş, indexată acum în “Atlasul mitocăniei urbane” din care va ofer doar un scurt fragment:
Ghidul publicat la Editura ART reuneşte exemplare de frunte ale faunei mitocăneşti concentrate pe metereze à la modelul Dorobanţi, care, în paginile lui Trabucus Fitzas Exprimatus, Prostaceae Comunis Banalis – ce abia se mai vede în spatele muntelui de “bomboane agricole” -, Grobianus Taxia, Huliganus Oligofreneticus, Mallus Homo Retardus sau Mocangius Politicus fac casă numai bună într-un bestiar decupat din realitatea imediat înconjurătoare. Unealtă necesară supravieţuirii şi orientării în jungla dominată de astfel de specimene – context pe care Neagu Djuvara crede că l-am putea depăşi doar la ciocnirea cu civilizaţiile apusene [ Cititi tot articolul ]
Intr-adevar, sunt de aceeasi parere cu Radu Paraschivescu, care semnează un text introductiv din “Atlas” si vede în această carte un instrument de “ecarisaj comportamental”, dar şi o mostră de donquijotism. Folosindu-se de argumentul că, deşi “Ghidul bunelor maniere’’ al Aureliei Marinescu s-a vândut în 200.000 de exemplare, fara ca situaţia “din teren” sa inregistreze vreo schimbare pozitivă. Il aprob si pe Mihai Dobrovolschi, care este de părere că proliferarea unor modele precum cele puse sub lupa “Atlasului’’ nu îi nefericeşte doar pe “albi”, ci şi pe înşişi subiecţii celor o sută de pagini. Sunt totusi un pic optimista, ca poate unele specii din cele prezentate aici vor disparea…
Articolul dvs. este foarte bine documentat si realizat. Felicitari.