Mizericordie

4 thoughts on “Mizericordie”

1. “Da Doamne!”

2. Erau cartile alea de exercitii “Bonne Route”, unde imi imaginam ca cineva face cu mana altcuiva care pleaca.
   Apoi am vrut sa zic “Atlas”, pentru ca mana pare sa sustina cerul, dar acum mi se pare ca mana se pregateste sa… “apuce” peisajul sa sa il mototoleasca (ce cuvant! :D) ca pe o coala de hartie.
   Dar de ce ii trebuie neaparat titlu?

3. Cu scuze pentru intarzierea cu care raspund:

   @Mica: adica un fel de traducere romaneasca (atentie, nu in limba romana!) a psalmului care incepe asa: De profundis clamavi ad te, Domine! Nu?! 🙂

   @ioana: cel mai mult ma bucur atunci cand privitorul “vede” mai multe interpretari ale imaginii; cel mai mult mi-a placut varianta cu mototolitul (sic!) peisajului.
   Cred ca uneori titlul e parte integrata in semnatura autorului, nu neaparat pentru a canaliza atentia intr-o anumita directie; alteori e mai valoros decat “capodopera” in sine. 🙂

4. “Cad din cer fructe…Oare nici unul nu e al meu, oricat de sus as ridica bratul?”

Comments are closed.