La multi ani, Patroane!
Ion Luca Caragiale (nascut pe 1 februarie 1852 in Haimanale, judetul Prahova)
Akt de botez
La întâi ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi au născut Iecaterina cu legiuitul dumisale soţ anume Dl Luca Caragiali ot mahalaua… oraşul… fiu, şi astăzi la şapte ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi s-a botezat în legea pravoslavnică a Bisericii răsăritului, de subt-iscălitul preot al Bisericii satului Haimanale dânduise numele Ioan de naşul său Maria sin Caragiali din mahalaua… oraşul…
D: Maria Caragiali naşa
Preot Sterie Grecu
Care va sa zica, e ziua de nastere a Patronului spiritual al Zia®ului de la 5. Ce sa fac? Am si eu o slabiciune: sa-mi slavesc Patronu’. Stau asa, de mai bine de treizeci si ceva de ani, si ma tot intreb: sa fi fost el oarece Geniu si a scris despre noi cei de azi acum mai bine de un veac, sau Boborul a fost genial si nu s-a prea sinchisit inspre a se schimba? Suntem aceiasi moftangii, rromâni verzi, patri(h)oti, dascali prosti etc. Ţara si Ieuropa s-au intesatara cu aceiasi domni Mitica, Lache, Mache, Goe, Nae, Ghita, Costica, Agamita, Cracanel, Rica, Leonida si aceleasi gratioase cocoane Leanca, Mari, Veta, Zita, Efimita, Didina, Mita – ca sa amintesc doar câteva nume, asa dintr-o suflare…
N-am de gând sa scriu despre Patron aici si acum; de fapt ce as mai putea spune eu, modestul cronicar, când numai Google a gasit 414.000 de rezultate, iar istoricii literaturii nationale au fost dintotdeauna ispititi sa epuizeze acest subiect curat inepuizabil?!
Dar, chiar daca nu scriu despre stimabilul, tot nu ma pot abtine si am sa va invit la o scurta, dar extrem de spumoasa, lectura: Magnum Mophtologicum, parodie in versuri (un text mai putin cunoscut). Parol!
Al matale: Dan Costinas
La multi ani!
Multumesc la fel!
(Am raspuns eu in numele Patronului, el fiind putin ocupat: tocmai scrie cateva Momente si
SchitePsalmi despre locul plin de incantare, al fericirii eterne, unde e cazat.)P.S. Ori, poate ca scrie D’ale (vreunui) Carnaval cu multa smoala si focuri (vesnice) D’ale Gheenei?! 😛
De cand l-am “cunoscut” pe Caragiale, niciodata nu m-am despartit de el; a fost, si-mi va ramane acea radacina care inca ma leaga de originea mea si ma ajuta sa inteleg aceasta lume… ca un balci…
De asemenea, de peste treizeci de ani, ma intreb: “Cine a avut noroc?” – Poporul roman cu acest Geniu sau Caragiale cu poporul roman? N-as sti sa raspund obiectiv, insa pe zi ce trece ma conving tot mai mult ca atata timp cat va exista acest original popor roman, Caragiale va continua sa fie actual, prezent la balciul nostru si bineinteles, nemuritor.
Asa ca putem sa-i uram in continuare: “La Multi Ani!”
Multumesc pentru urari.
I le-am transmis eu Monserului. 🙂
Bine ati venit in clubul cititorilor-comentatori.
Ma bucur sa aud ca nu v-ati putut desparti de Caragiale. La fel am patit si eu, de aceea i-am dedicat acest… Moft de la 5. 🙂
Bibicule, venii şi io să-i urez cele cuvenite Monşerului! Vorba poetului: Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, i s-a spus, simplu, Caragiale. (Citat foarte aproximativ) 🙂
Coană Miţo, coană Didino, bine aţi venitără, fată!
Cu Carnavalu’ ista nici nu poci şti dacă e lavarăcald ori laiarnăfrig…
P.S. Să nu daţi la oglinzi, că sunt cu chirie!
Fosta Haimanale (actuala Ion Luca Caragiale) e in Dambovita. No?
Astazi, da, fostul sat Haimanale este in Dambovita; iar din 1952 se numeste I.L. Caragiale.
La data nasterii dramaturgului, satul apartinea Plasei Filipesti din judetul Prahova (v. harta).