«Eu pot să văd doar întreguri luminoase sau obscure, planuri care avansează sau planuri care se retrag, reliefuri sau fundaluri. Ochiul meu nu percepe linii sau detalii.» ~ Francisco Goya

Zica oricine ce-ar vrea, fac parte dintr-o specie mai putin intalnita: nu sunt nici credincios, dar nici liber-cugetator in adevaratul sens al cuvintelor. Respect optiunea fiecaruia, cu conditia sa nu fiu agresat ori agasat cu insistente sortite, oricum, esecului.
Fara sa contrazic cele spuse pana acum, nu pot sa cred ca este doar o simpla coincidenta faptul ca in aceeasi zi, 30 martie, chiar daca la o distanta de un secol (+7 ani) intre ei, s-au nascut doi titani ai picturii, unul in Aragón si celalalt in Noord-Brabant: Goya spaniolul si van Gogh olandezul, caci despre ei e vorba in propozitie. La multi ani, domnilor! Oricum veti trai vesnic prin capodoperele lasate in urma, dar este placut si inaltator sa ne amintim in fiecare 30 martie ca ati existat.

Azi se implinesc fix 264 de ani de la nasterea maestrului Francisco José de Goya y Lucientes, dar si 211 de la pictarea celebrei si controversatei Maja Desnuda (Unul dintre extrem de putinele nuduri ale picturii spaniole, devenita astazi o piesa de referinta a patrimoniului national gazduit la Museo Nacional del Prado din Madrid) ~ Clic pe imagine.
Avertisment: Daca aveti sub 18 ani, clic aici pentru poza marita!

«Un tablou bun este sinonim cu o faptă bună.» ~ Vincent van Gogh

Zica oricine ce-ar vrea, fac parte dintr-o specie mai putin intalnita: nu sunt nici credincios, dar nici liber-cugetator in adevaratul sens al cuvintelor. Respect optiunea fiecaruia, cu conditia sa nu fiu agresat ori agasat cu insistente sortite, oricum, esecului.
Fara sa contrazic cele spuse pana acum, nu pot sa cred ca este doar o simpla coincidenta faptul ca in aceeasi zi, 30 martie, chiar daca la o distanta de un secol (+7 ani) intre ei, s-au nascut doi titani ai picturii, unul in Aragón si celalalt in Noord-Brabant: Goya spaniolul si van Gogh olandezul, caci despre ei e vorba in propozitie. La multi ani, domnilor! Oricum veti trai vesnic prin capodoperele lasate in urma, dar este placut si inaltator sa ne amintim in fiecare 30 martie ca ati existat.

Noaptea instelata, 1889

In “Noaptea instelata” a lui Van Gogh exista cer, exista munti si-un chiparos. Atât.
Atât? Cerul e cuprins de un uragan care anunta parca Judecata de Apoi. Muntii seamana cu valurile unei mari in furtuna. Chiparosul s-a schimbat in flacara neagra. In toate e o neliniste care ne trimite cu gândul la nelinistea din ochii lui Van Gogh. “Noaptea instelata” a parut multora pupila lui dilatata. ~ Octavian Paler, “Calomnii mitologice – Farâme din conferinte nerostite“

«O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.» ~ Cristian Bădiliţă, în “DUMNEZEU DE LA MANCHA”

Of, astazi este din nou luni. V-am mai spus ca nu-mi place deloc aceasta prima zi din saptamana: nici iarba nu creste, parca toate se seteaza sa mearga anapoda, secundele se dilata si par minute, minutele, ore s.a.m.d. Lunea sunt mai mult de trei ceasuri rele iar, cel putin din punctul meu de vedere, ziua asta e absolut cea mai urata dintre toate, chiar decat una de vineri-13! Tocmai ce luasem hotararea de a va recomanda o carte a lui Dan Miller (autor foarte apreciat peste ocean) aparuta recent si in limba romana la editura Amsta, cand am facut o descoperire senzationala: am gasit o balada! dar si pe autorul acesteia, eseist si poet contemporan, istoric al crestinismului timpuriu, doctor al Universitatii Paris IV-Sorbona. Continuare »

«Epistula non erubescit.» afirma Cicero intr-una din celebrele Scrisori (in “Ad Atticum”, cred); mai târziu, dupa inventarea hârtiei, expresia a devenit: Hârtia suportă orice. Astăzi, prin extensiune, vorbim despre ecranul monitorului care suportă orice. Atunci, dacă tot il supunem la chinuri, va trebui să suporte si cele scrise de mine mai jos:
In această zi frumoasă de martie, consider că toti locuitorii planetei sunt FLORI si le urez, in Duminica Floriilor, Sărbători frumoase si la multi ani!

«De multe ori mi se intampla sa visez versuri. Atunci ma trezesc si transcriu. Cand se intampla, se intampla la trei dimineata. Asta e ora mea. Apoi, las sa treaca doua-trei zile pana sa ma uit peste mazgaleli din care, dupa rescrieri, uneori nu ramane mai mult decat cate un cuvant.» ~ Călin Hera

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Cum as putea sa-l numesc altfel decat Poetul-kamikaze?! Ce om normal mai scrie poezie intr-un an 2010 sfasiat la propriu de o criza mondiala fara precedent si, culmea, o publica nonsalant, apoi programeaza lansarea din capitala tocmai in ajun de Florii?! Ni se ofera oare doar o dovada de clasica temeritate sinucigasa, se sacrifica luptatorul in aceasta actiune surprinzatoare de atac?!
Sau vorbim tocmai despre Poetul-kamikaze ~ vântul divin care ne lipsea pentru a aduce o adiere de eleganta normalitate intr-o lume tot mai sumbra, rea, egoista si grabita!?

Va reamintesc: Călin Hera va asteapta maine la ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei nr. 115), la cea de-a doua lansare oficiala a micului volum de versuri. Cartea va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. Deocamdata o puteti comanda online la edituravinea@yahoo.com

UPDATE (29.03): Gata. A trecut si lansarea din Bucuresti (un adevarat “botez al Ecuatorului”, cred), dar si marile emotii; v. aici cateva detalii povestite cu savoare chiar de protagonist. Se pare ca singura problema foarte serioasa a fost revelatia ca nu este el chiar buricul pamantului; al planetei n-o fi, dar ramane o persoana inzestrata din abundenta cu har si sensibilitate de poet, demne de toata admiratia…

Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul şi-l întrebă:

— De unde eşti, măi creştine?
— Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală.
— Din care sat de la voi?
— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal.
— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu.
— Ei! cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu de acolo vin.
— Nu aşa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moşie este şi cum îi botezat?
— Doamne! da’ nu ştii că moşiile sunt boiereşti şi asta-i a cuconului nostru, ce şede la Bucureşti? Iar satu-l botează popa într-o căldăruşă cu apă, cum îi scrie lui în cărţi. […Textul integral…]

«Traim in haos / fara iubire / n-avem nici rost / nici mantuire / cuprinsi de setea de marire.» ~ Luciana Stoicescu-Vaughan

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Intotdeauna ma bucur atunci cand: ma contraziceti, ma completati ori, pur si simplu, propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Ca de obicei in ultimele saptamani, propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi tema. D’AMORUL ARTEI este generosul laitmotiv al zilei. Continuare »

«The childhood shows the man, // As morning shows the day.» ~ “Paradise Regained”, by John Milton

Nu stiu daca v-am mai spus aici, dar oricum imi place sa repet: inainte de 1989 ma deranja mai putin faptul ca magazinele isi rânjeau rafturile goale catre clientii incruntati si cenusii care se mai incumetau sa le treaca pragul, sau ca mâncam salam cu soia, ci mai mult ca eram – deliberat – tinuti in intuneric (la propriu si mai ales la figurat). In aceasta “intunericeala” includ si imposibilitatea de a calatori liber. Visam sa pot lucra 11 luni ca un rob, astfel incât in a 12-a luna sa pot pleca oriunde, din Norvegia pâna in Africa de Sud si din SUA in Japonia (varianta lunga). Nu stiu daca sa pun aceasta dorinta apriga pe seama zodiei (guvernata de Neptun), a unei vieti anterioare (explorator) sau pur si simplu pe seama sutelor de lecturi cu care mi-am umplut timpul in lipsa unor alternative. Continuare »

Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.

Carte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.

Interviu cu pânzele pe masă:

1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.

2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta. Continuare »

«De la bun inceput am observat un lucru: Calin era un poet aparte. Avea o anumita inocenta, un ton jucaus in cuvinte, o perceptie ludica a lumii. Era un adept al ironiei, evitand astfel gravitatea realitatilor despre care scria. Poezia lui este ca un album in care-si prinde lumea. E o constiinta poetica innascuta dominata de natura si suflet. Calin nu era acel poet care facea, prin poezie, un act de rezistenta, pe acea vreme. El este un cugetator innascut, iar acest lucru i se trage de la Sorescu, dar, mai ales, de la Geo Dumitrescu (fiecare are un model, marturisit sau nu). Calin are o evolutie frumoasa, face reportaj si fotografie intr-o forma codificata poetic.» ~ Eugen Evu

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)
Lansare la Bucuresti!

Călin Hera: În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine.

Sambata 27 martie ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei nr. 115). Cartea va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. In continuare exista varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com
Daca va aflati sambata prin (sau aproape de) Bucuresti, puteti participa la cea de-a doua lansare oficiala a micului volum de versuri. Desi se spune foarte des ca “Poezia nu vinde”, eu sunt optimist atat in ceea ce priveste viata acestei carti, cat si legat de urmatoarele aparitii editoriale semnate Călin Hera.

Dupa modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore” caut si eu –de aproape zece zile– un titlu potrivit pentru aceasta imagine. Ma ajutati?

©2010~M.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)

De la Geneza incoace, ziua a saptea a saptamânii a fost considerata una binecuvântata si sfintita, menita odihnei dupa ce toate lucrurile au fost puse in buna rânduiala de luni pâna sâmbata.
Cu toate acestea, la cafeaua de dimineata ori la siesta de dupa amiaza puteti rasfoi doua – trei ziare proaspete:
Continuare »

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Scoala de duminica:
Lectia 10 din cursul de spaniola pentru incepatori, “Anuncios gratis”
Continuare »

Continuare »

«Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare [ … ]» ~ Ion Minulescu

Sunt atat de aiurit si ametit de munca in ultimele zile, incat pur si simplu am uitat ca ieri a fost joi; asadar, si saptamana aceasta Versurile de joi vad lumina de la capatul Zia®ului intr-o frumoasa zi de vineri. C’est la vie! In alta ordine de idei, fara sa fi promis solemn, imi propuneam sa va ofer pana ieri o traducere in limba romana a poemului “Ariel”, de Sylvia Plath. Aiurea, am uitat complet.

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Ca de obicei, propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi “lungime de unda”. România pitoreasca este generoasa tema a zilei. Continuare »

“Limba noastra-i numai cantec, // Doina dorurilor noastre, //
Roi de fulgere, ce spintec // Nouri negri, zari albastre.” ~ Alexei Mateevici

Am crezut – pentru scurt timp – ca am descoperit gaura macaroanei… Ca voi importa un nou cuvant in limba romana: pietonizare! Aiurea, s-au grabit altii sa o faca; citez din “Dilema veche”, un numar aparut in iulie 2005: «Dar orice zonă pietonală trebuie să aibă în proximitate nişte artere care “s-o alimenteze”, să aibă parcări, drumuri de acces etc. Procesul de “pietonizare”, peste tot în lume, durează cîţiva ani, pentru că trebuie asimilat în cultura oraşului şi în comportamentul cetăţenilor.»
©2009~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)

Din ciclul Cuvinte sterse de praf:

BANDOTÉCĂ, bandoteci, s.f. Colecţie de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecţie. – Din germ.Bandothek.
Sursa: DEX ’98
bandotecă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »

«Nu iubesti o femeie pentru ca e frumoasa, dar e frumoasa pentru ca o iubesti.» ~ autor anonim

Va reamintesc intentia mea de a publica, timp de 13 săptămâni, un “serial-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. Dupa un foarte scurt prolog in care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care il chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reusit in cinci ani de studiu intens sa invete doar doua cuvinte in limba romana: Elele, femeilelele! — si acelea pronuntate cu un puternic accent swahili, urmat de Episodul I si Episodul al II-lea, va invit acum sa cititi si sa comentati Episodul al III-lea: Continuare »

Un extrem de melodios omagiu inchinat tuturor celor nascuti intr-o zi de 14 martie, indiferent anul, din care ii amintesc doar pe cativa (in ordine strict cronologica): Johann Strauss – tatăl (insusi autorul marsului Radetzky), Alexandru Macedonski, Albert Einstein, Grigore Tabacaru, Constantin I. Gane, Ionel S. Pavel, Ştefan Constantinescu, Mircea Damian, Alexandru Paleologu, Pavel Bellu, Marcian Bleahu, Iurie Darie, Aurel Giurumia, Quincy Jones, Billy Crystal, Luminiţa Cazacu, Carmen Galin, Marta Petreu, Albert al II-lea, prinţ de Monaco (sursa listei: Wikipedia)

	Strauss – Radetzky Marsch .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Sunt sigur ca sunteti familiarizati cu acest mars in varianta sa clasica, orchestrala. Astazi il ascultati intr-o interpretare inedita, aceea a Das Prima-Streichquartett (Cvartetul de coarde “Prima”) din Germania.

«Volumul lui Călin Hera, Îmi pun singur miere în ceai, polemizează implicit, în arta versului, cu slobozenia generală de acum şi regăseşte spontaneitatea aranjată a versului de pe vremea lui Minulescu. Un volum prin care trec adieri soresciene ce răscolesc uşor o melancolie jovială, tonică, agreabilă.» ~ Al. Cistelecan

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Ideea de a-mi aduna câteva poeme într-un volum, ghesul de a scrie altele, entuziasmul ăsta, care are ceva copilăresc-frumos în el, au venit după ce şi pentru că am pornit acest blog, cu un an în urmă.

Gata, a aparut! Din cate am reusit sa aflu pana in acest moment, va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. Deocamdata exista varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com
Daca maine, sambata 13 martie va aflati prin (sau aproape de) Hunedoara, puteti participa la prima lansare oficiala a micului volum de versuri. La ora 12.00, la Castel.
Va voi tine la curent cu agenda viitoarelor lansari, dar si cu diversificarea posibilitatilor de achizitionare a cartii. Desi se spune foarte des ca “Poezia nu vinde”, eu sunt optimist atat in ceea ce priveste viata acestei carti, cat si legat de urmatoarele aparitii editoriale semnate Călin Hera.

UPDATE (14.03): Au trecut si lansarea din Castelul Huniazilor si primele emotii, dar si primele carti; v. aici detalii povestite cu umor chiar de protagonist. Se pare ca singura problema foarte serioasa a fost aceea ca pe zidul vechi de peste 500 de ani, banda adeziva din 2010 nu prinde prea bine…

Tags: Cistelecan, Hera, Minulescu, poeme

«Alice este surprinsă, dă conţinutul paharului pe gât fără să ciocnească, se uită în ochii lui ca şi cum l-ar vedea pentru prima dată, apoi întinde paharul să-i fie umplut. Nu mai tremură, dar îşi întinde cămaşa bărbătească pe care o poartă ca să-şi acopere genunchii. La al treilea pahar, cum el îl ţine în dreptul unei raze de soare, ca să se joace cu culorile proiectate pe perete, ea, din proprie iniţiativă, ciocneşte cu el paharul, îl dă pe gât la fel de repede şi se înmoaie brusc, îl priveşte cu dragoste, cu o căldură fără nici un comentariu ascuns, fie el erotic sau matern.» ~ fragment din romanul “Vorbind cu surzii”, de Vlad T. Popescu

1.
Fluturele zboară dezordonat în conul de lumină format de razele soarelui care pătrund printr-o fereastră înaltă. Pentru o clipă, pare singura fiinţă vie rămasă pe pământ, apoi în conul de lumină se ridică fuiorul de fum al lumânării ţinute în mână de preotul transfigurat şi transpirat care, după ce inspiră adânc, descoperind parcă lumina orbitoare, reia slujba, spărgând tăcerea. Continuare »

«Poti sa scrii despre orice din lume, cu doua conditii: daca esti hotarat sa o faci si daca ai suficienta imaginatie pentru a improviza. Cel mai mare dusman al creativitatii este lipsa de incredere in fortele proprii.» ~ Sylvia Plath

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Ca de obicei, propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi “lungime de unda”. POEZIA AMERICANA MODERNA este generoasa tema a zilei. Continuare »

©2010~M.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)

«Art can never exist without naked beauty displayed.» ~ William Blake

Cu totul intamplator, astazi, in ziua imediat urmatoare sarbatorii de 8 martie, fiind marti, voi scrie – evident – despre…femei. Va reamintesc intentia mea de a publica, timp de 13 săptămâni, un “serial-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. Dupa un foarte scurt prolog in care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care il chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reusit in cinci ani de studiu intens sa invete doar doua cuvinte in limba romana: Elele, femeilelele! — si acelea pronuntate cu un puternic accent swahili, urmat de Episodul I, va invit acum sa cititi si sa comentati Episodul al II-lea: Continuare »

«Women are the glue that holds our day-to-day world together.» ~ Anna Quindlen

Da, cam are dreptate Mrs. Quindlen: Femeile reprezinta liantul care mentine lumea asta laolalta si n-o lasa sa se destrame. Astazi, de ziua Lor, le doresc tuturor un foarte sincer La multi ani! Cred ca in anul 2010 d.Hr. am putea (incerca macar) sa depasim toate prejudecatile si atitudinile misogine generate de dimorfismul sexual si care mai aduc, din pacate in mult prea multe locuri de pe planeta, doar nefericire si tristete in ochii Lor frumosi. Nu detaliem in zi de sarbatoare aceste reale tragedii contemporane, dar trebuie sa le amintim mereu pentru simpul motiv ca ele exista si nu foloseste nimanui sa le ascundem sub pres.
Principala menire a Zia®ului de la 5 este aceea de a identifica Frumosul din orice si (mai ales) din oricine; ridiculizarea prostiei omenesti este abia pe al doilea plan. De 8 martie, Lor, frumoaselor mele cititoare: foste, prezente, viitoare, potentiale etc. le doresc tot binele din lumea aceasta si le ofer un buchet imens cu cele mai calde si sincere urari de fericire.
O ultima mentiune, apoi va las placerea de a sarbatori in liniste:
Anul trecut am descoperit picturile doamnei Elena Bissinger si mai ales «Dona toamnei» (v. Doña Elena, Craiasa florilor); de atunci, artista a mai pictat, printre altele, «Dona primaverii», dar si «De primavara iubita» – admirabila imagine cu care am ilustrat urarile.

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Scoala de duminica:
Lectia 9 din cursul de spaniola pentru incepatori, “Sprechen Sie (auch) Deutsch?”
Continuare »

«Just turn yourself into anything you think that you could ever be…» ~ Innuendo

Inca o zi speciala: fara vreun motiv anume, cel putin nu unul aparent, mi s-a facut -brusc- dor de Queen. Asa ca suportati-ma, sprijiniti-ma, completati-ma si bucurati-va alaturi de mine:

Aracataca, Columbia: 6 martie 1928 (sau 1927!?) este data la care se nastea Gabito, cel care pe 8 decembrie 1982 primea premiul Nobel pentru literatura. Intr-o jumatate de veac (1950-2005) a scris peste douazeci de romane exceptionale: de la Ochi de caine albastru pana la Povestea tarfelor mele triste.
Remember: 82 de ani de Gabriel García Márquez! Pentru cei care nu au citit inca, dar si pentru cei care doresc sa o reciteasca, recomand cu caldura nemuritoarea “Un veac de singuratate”, povestea numeroasei familii Buendia din imaginarul sat Macondo. (Re)lecturare placuta!
(Click pe foto pentru detalii)

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Faceti urmatorul test: luati omul (mediu) de pe strada si oferiti-i cate un premiu strasnic pentru fiecare capodopera michelangeliana pe care o poate enumera in timp de 5 secunde. Bag mana in foc ca nu veti auzi mai mult de cinci raspunsuri: David, Pietà, Moise, tavanul Capelei Sixtine (de fapt detaliul cu “Crearea lui Adam”) si, cel mult, Crucifixul.
Bachus (1496–1497) este gazduita de Museo Nazionale del Bargello din Florenta. Zeul exuberantei si al vinului este reprezentat aici intr-o avansata stare de ebrietate, alaturi de un faun care ii ciuguleste boabele de strugure din mana stanga.

6 martie 1475: in Caprese (Arezzo) se nastea Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni, reprezentant de seama al perioadei de varf a Renasterii italiene. Geniu universal, a fost deopotriva sculptor, pictor, grafician, arhitect si poet. Remember: 535 de ani de Michelangelo! Pentru cei care nu au citit inca, dar si pentru cei care doresc sa o reciteasca, recomand cu caldura nemuritoarea “Agonie si extaz” a lui Irving Stone. (Re)lecturare placuta!

(Click pe foto pentru imagine mai mare)

Continui sa ma intreb cum ar fi aratat planeta daca El s-ar fi odihnit incepând cu ziua a 5-a, adica inainte de a apuca sa-l faca si pe acela “dupa chipul sau”. Ar fi fost mai bine?
Nu stiu.
Dar, cu siguranta, mai rau nu putea sa fie.
(Dan Costinas)

“Camouflage” ©2010~M.C.
(Click pe foto pentru imagine marita.)