Archive for the ‘Al treilea gong’ Category

9
Feb

ULTIMA ORĂ de MIHAIL SEBASTIAN

   Posted by: Dan

TEATRUL NAŢIONAL  „I. L. CARAGIALE”  BUCUREŞTI, SALA MARE

Ultima capodoperă a literaturii dramatice interbelice, o comedie de mare actualitate, în care tentaţia banului şi a puterii se confruntă cu fascinaţia bogăţiei spirituale.
O comedie de neuitat, cu admirabile dialoguri, într-o montare realistă cu o distribuţie memorabilă: Continuare »

26
Jan

Amurgul clovnilor sau Patimile dupa alcov

   Posted by: Dan

Revista 22, Nr. 881 – un articol semnat de Valentin Dumitrescu:

Cvartet  de Heiner Müller
Dramaturgia: A. Ottó Bodó
Versiunea romaneasca a textului: Victor Scoradet
Traducerea în limba maghiara de Imre Kurdi

Cu: Tímea Buza si András Demeter
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Un spectacol de Tompa Gábor
Producatori: Teatrul Maghiar din Cluj, Teatrul “Nottara”, Teatrul Tineretului Metropolis, Fundatia Saltimbanc

Stagiunea 2006-2007

In timp ce la Sibiu a avut loc deschiderea oficiala a evenimentelor consacrate Capitalei Culturale Europene 2007, cu spectacolul Pescarusul montat de Andrei Serban, vom zabovi, scuzandu-ne întarzierea, asupra invitatiei Teatrului Maghiar din Cluj la sfarsit de an. Cvartet nu este doar premiera absoluta a acestei institutii la Bucuresti, gazduita la Nottara, ci si un test al publicului autohton, înca nefamiliarizat cu asemenea provocari. Pornind de la textul lui Heiner Müller, sunt figurate conotatiile descompunerii sadice centrate pe trama relatiilor sexuale cu derivatele sale socializate: identitatea Eului, jocul dintre masca si personaj, ruina certitudinilor din care s-a nutrit civilizatia moderna cu teatrul sau cu tot, ca reprezentare. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din saptamânalul 22, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

13
Jan

“Burghezul gentilom”

   Posted by: Dan

D.C.:  PRO sau CONTRA? 

Refuzul instinctiv al “înrolarii” conventionale face ca Victor Rebengiuc sa fie, la ora actuala, un soi de “instrument” universal. E bun si pe scena si pe ecran, e bun si în drama si în comedie, e bun si pentru generatiile mai coapte si pentru cele mai fragede. De la o vreme, constat cu satisfactie ca o sumedenie de regizori tineri si foarte tineri apeleaza la el pentru lucrarile proprii. Fenomenul e semnificativ de ambele parti. E impresionant si ca tinerii îl aleg, si ca el accepta. Înseamna ca noii veniti simt lipsa de morga, disponibilitatea, cordialitatea superioara a unui actor cu care se poate lucra profitabil. Si înseamna, de asemenea, ca Victor Rebengiuc nu vrea si nu poate sa încremeneasca într-o reusita datata, de generatie. Nu e “saizecist”, “optzecist” sau “nouazecist”. E bun. E foarte bun. Cu oameni ca el, cultura trece dincolo de clasamente belferesti si dincolo de calendare. (Andrei Plesu – in Dilema Nr. 33/2004)

@

Evenimentul zilei, 14 ianuarie 2007 – un articol semnat de Simona Chitan:

Momentele bune de coregrafie, semnate de Razvan Mazilu, sau scenografia impresionanta a lui Dragos Buhagiar sunt inecate intr-o adaptare contemporana a textului lui Moliere cu multe momente in care predomina gagurile de prost-gust. Paradoxul este ca acest spectacol umple pana la refuz cu spectatori Sala Mare a Teatrului National. Se pare ca nici glumitele nesarate, nici interpretarea cabotina a unor mari actori, printre care Maia Morgenstern sau Claudiu Bleont, nu strivesc fascinatia fata de aparentele stralucitoare, lipsite insa de fond sau de mesaj real. (Cititi articolul)

(Fragmentele au fost preluate din periodicele mentionate mai sus, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)