Sau, mai bine spus, a fost scufundat într-unul foarte adânc, vecin cu coma. Am zis “adânc”, dar mai bine să nu amintim de funie în casa spânzuratului, mai ales că aici este vorba despre Groapa Marianelor. Experimentul Mileniului III. S-a antrenat doi ani pentru această submersiune specială. Cei de la NOAA testau pielea artificială, noul material extrem de uşor (620 de grame) pentru costumele de scafandru şi plămânul artificial de dimensiunea unui pachet de ţigări, pentru respirat subacvatic, cu o autonomie de funcţionare de 90 de zile. Urma să coboare cei 11 kilometri în trei săptămâni; orice variaţie a vitezei i-ar fi putut deveni fatală. Odată ajuns pe fundul Gropii, va fi trezit de la suprafaţă şi se va putea plimba cu aceeaşi uşurinţă, la fel cum ar face-o pe La Rambla din Barcelona.
N.B. (Mai ales pentru cei care se vor întreba cu ce are legătură textul de mai sus.) Răspuns final: încă nu ştiu. Pentru astăzi aveam deja un articol gata pregătit să apară, dar l-am amânat datorită promisiunii făcute lui Călin Hera (v. aici) că îi voi da o mână de ajutor pentru “Ceva special”.
Despre ce anume este vorba în propoziţie încă nu ştie nimeni, dar presimt că va fi ceva (cu totul şi cu totul) special. De aceea am şi încadrat articolul la rubrica Să ţesem frumos…
http://www.greenzer.com/blog/blog_image_store/2009/01/marianas-trench.jpg
Pe mine abisurile astea marine mă cam înspăimântă. Mai mult ca orice, întunericul de acolo. Brrr!
Trebuie să ai un curaj cu mult peste medie ca să faci o asemenea scufundare. Mai sunt eroi printre noi încă. 🙂