«Be thou the rainbow in the storms of life. The evening beam that smiles the clouds away, and tints tomorrow with prophetic ray.» ~ Lord Byron

De obicei vă spun joia că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. Azi e deja sâmbătă şi mă bucur la fel de mult atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SEARA este clarobscurul laitmotiv al zilei. Continuare »

«N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume.» ~ Mihail Kogălniceanu

Imnul lăutei româneşti, (cca. 1800)

O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
Continuare »

« I have never considered my works to be disturbing. (N-am crezut niciodată că arta mea ar putea fi tulburătoare.) » ~ Francis Bacon

“Autoportret”**, 1971
Francis Bacon (28 octombrie 1909 – 28 aprilie 1992)

«Istoria este un poem ciclic, scris de către timp, despre memoriile Omului.» ~ Percy Bysshe Shelley

Cu siguranţă o parte din cititori, văzând că invitatul este istoric şi arheolog şi l-au imaginat ca fiind un individ trecut de prima şi chiar de a doua juneţe, cu multe dioptrii, tipul “şoarece de bibliotecă” cu care nu poţi discuta altceva decât despre mumii, scrierea cuneiformă, artifacte şi – în cel mai bun caz – despre sciţii agatârşi. Evident, dialogul purtat exclusiv în sanscrita veche.
Am să-i dezamăgesc pe cei care se aşteptau la aşa ceva. După cum se vede şi în imagine, avem de-a face cu un tânăr de aproape doi metri, foarte bine ancorat în realităţile secolului XXI, dublat de un visător îndrăgostit până peste vârfurile urechilor. Sentimentul răzbate cu vigoare din orice propoziţie ori vers consemnate aproape zilnic în blogul personal!

Cristian Dima, 27 de ani, licenţiat al Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în prezent doctorand (anul 3) în istorie antică cu tema “Cetatea dacică” la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, conducător ştiinţific: prof.univ.dr. Ioan Glodariu.
Impresionantă carte de vizită!

* Călător în lumea viselor frumoase, titlul interviului, este şi primul vers din poemul “Călător” al lui Cristian Dima:

Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, neconvenţionale şi (aparent) haotice. Singurul scop urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre pasiunile, persoana şi personalitatea tânărului Cristian. Continuare »

Din ciclul Cuvinte şterse de praf:

GUTAPÉRCĂ, s.f. Substanță asemănătoare cu cauciucul, obținută din frunzele unor plante tropicale, având diferite întrebuințări în industrie, medicină și tehnică. – Din fr. gutta-percha.
Sursa: NODEX
gutapércă s. f., g.-d. art. gutapércii
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »

Părerea de duminică: Spre deosebire de celelalte săptămâni, când vă propuneam – înspre adâncă meditaţie şi dezbatere publică – gândurile unor clasici consacraţi, pentru astăzi am decis să vă spun la ce m-am gândit eu mai deunăzi:
— că a trecut cam mult timp de la ultimul interviu şi că n-ar fi rău dacă am încropi unul nou, după vechiul calapod, evident: adică cititorii întreabă, iar invitatul răspunde. Eu doar pregătesc terenul şi iau laurii.

Astăzi pot să vă spun doar atât: “persoana” este istoric, specializat în antichitate intracarpatică, dar şi un pasionat arheolog. Prin urmare, vă invit să vă pregătiţi “tunurile” şi să reglaţi tirul întrebărilor.
Pentru miercuri!

«Pentru animal, omul este animalul smintit…» ~ Friedrich Nietzsche

Continui să mă întreb cum ar fi arătat planeta dacă EL s-ar fi odihnit începând cu ziua a 5-a, adică înainte de a apuca să-l facă şi pe acela “după chipul şi asemănarea Sa”.

Ar fi fost mai bine? Nu ştiu.
Dar, cu siguranţă, mai rău nu putea să fie.
(D.C.)

“Reveriţa” ©2010~D.C.
(Click pe foto pentru imagine mărită.)

« The rest is silence. (Restul e tăcere.) » ~ Hamlet

În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. TĂCEREA este imperturbabilul laitmotiv al zilei. Continuare »

Părerea de duminică: «Orice carte este o nouă versiune a lumii.» ~ Salman Rushdie

« În plin secol XXI, într-o eră eminamente digitală, cred că nu greşesc prea mult dacă împart omenirea în două mari categorii: fotografi şi fotografi… »

Prefer să las aici doar topul preferinţelor exprimate de vizitatori şi să scriu câteva cuvinte mai jos, la comentariul #1. Continuare »

« Întrebarea zilei: Ce mai face Călin Hera? »

Bănuiesc că, în general, e bine-mersi şi că scrie-scrie-scrie! cam de toate: articole pentru gazetă, poezii pentru posteritate şi proză. Fiindcă a venit vorba de aceasta din urmă, îmi face plăcere să vă anunţ că tot el a declarat deschis şi extrem de prielnic sezonul pentru un nou concurs de proză arhiscurtă, intitulat „Cinci săptămâni în palon”. Găsiţi aici Regulamentul de participare, iar aici tema şi detaliile primei etape: Un whisky bun. Textele se pot trimite până duminică, la ora 12.00.

Am traversat Rubiconul şi le-am aruncat…în online.

« What’s in a name? that which we call a rose // By any other name would smell as sweet.
Ce e un nume? aceluia de-i zicem trandafir // Oricum i-am spune, la fel ar fi de dulce-miresmat. » ~ William Shakespeare
Continuare »

«Din punctul meu de vedere nu poţi afirma că ai văzut un lucru până nu l-ai şi fotografiat.» ~ Emile Zola

În preambul la expoziţia-concurs de petale artistice, al cărei vernisaj se va produce peste fix 25 de ore, vă invit să vizionaţi o scurtă expunere de fotografii, realizată în PowerPoint: Clic pe imaginea de mai jos (doar în citire):

N. RED.: « A treia cronică semnată de cititori; colaboratoarea deja permanentă a Zia®ului de la 5 – v. mai sus, imediat sub titlu, pe manşetă: “Scris de: …” –, dar şi a rubricii: “Voilà de vezi”, s-a specializat în acest tip de articole. Se pare că atunci când cronicarul este – la rândul său – şi scriitor, rezultatul devine surprinzător de bun! »

Aţi citit “Rămăşiţele zilei”? Dar filmul, l-aţi văzut? Cu un Anthony Hopkins de zile mari, ca de obicei, şi o Emma Thompson care te face să uiţi cât e de antipatică în viaţa de zi cu zi. Atunci s-ar putea să vă placă şi culegerea de nuvele a lui Kazuo Ishiguro intitulată: Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg. Că e vorba despre muzică în fiecare dintre ele (scriitorul fiind şi chitarist în realitate), nu e nicio îndoială atâta timp cât eroii lor sunt aproape toţi instrumentişti. Nu dintre cei ce strălucesc pe marile scene, ci meseriaşi cinstiţi, care-şi câştigă traiul ciupind corzile chitarei şi/sau violoncelului sau suflând în saxofon. Dar amurg? Oare de ce? Să vedem!

În Un baladist de altă dată, e vorba de un cuplu de vârstă mijlocie care hotărăşte să se despartă, în ciuda faptului că eroii încă se iubesc. El: cântăreţ aflat pe panta descendentă a succesului, pe care speră s-o urce din nou apelând la un artificiu folosit de alţii din ”şoubiz”, adică schimbarea soţiei cu una mai tânără şi mai ochioasă. Ea: o campioană a supravieţuirii la Hollywood, unde unele tinere sunt educate în unicul scop de a-şi găsi un soţ celebru şi bogat. Ca semn final de iubire, viitorul fost soţ îi dedică o serenadă, la Veneţia, ajutat de un chitarist polonez care cântă cu diverse formaţii, în cafenelele din Piaţa San Marco.

A doua: Fie ploaie, fie soare. Ei, pe asta o las pentru la sfârşit, că tare mi-a mai plăcut! Continuare »

Părerea de duminică: «Nu există nimic bun sau rău, numai gândirea noastră face ca lucrurile să arate astfel.» ~ William Shakespeare

« Los escritores hacen la literatura nacional y los traductores hacen la literatura universal. (Scriitorii fac literatura naţională, iar traducătorii fac literatura universală.) » ~ José Saramago

Inspirat de o întrebare a lui LePetitPrince şi de un foarte scurt dialog, v. aici, m-am hotărât să scriu câteva considerente personale pe această temă atât de dragă mie. Cum ştiu că printre cititori se află şi câţiva traducători foarte buni şi cu multă experienţă (chiar dacă nu neapărat în poezie), aştept cu interes comentariile, sfaturile şi sugestiile lor tehnice. Nu în ultimul rând, mă interesează şi părerea cititorilor care, cu siguranţă, s-au confruntat de-a lungul vremii cu traduceri imbecile sau, dimpotrivă, cu unele de-a dreptul excepţionale. Dar iată-mi opiniile:

Dacă doreşti ca rezultatul muncii tale să fie cât mai apropiat de intenţia autorului tradus, ar trebui parcurşi câţiva paşi (minimi) obligatorii: Continuare »

«Everybody loves you when you’re six foot in the ground.» ~ John Lennon

«Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividende în toate vremurile ulterioare.» ~ John Burroughs

SPLEEN, (1930)

Sunt obosit, deşi nu vin din luptă,
Şi-s trist, o, trist, deşi fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu şi mai masiv.

Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
Doar lenevii solare, şi atât,
Plus o grozav de lungă decadenţă
Şi-un ştreang – cu care nu te strângi de gât.
[…Citiţi şi alte poezii din volumul “Quasi” de Dumitru Iacobescu…]

«Un scriitor nu-şi alege temele, temele îl aleg pe el.» ~ Mario Vargas Llosa

The Nobel Prize in Literature 2010 was awarded to Mario Vargas Llosa “for his cartography of structures of power and his trenchant images of the individual’s resistance, revolt, and defeat”.

Jorge Mario Pedro Vargas Llosa nació un domingo 28 de marzo de 1936 en la ciudad de Arequipa (Perú). Sus padres, Ernesto Vargas Maldonado y Dora Llosa Ureta, ya estaban separados cuando vino al mundo y no conocería a su progenitor hasta los diez años de edad.

Estudia la primaria hasta el cuarto año en el Colegio La Salle de Cochabamba en Bolivia. En 1945 su familia vuelve al Perú y se instala en la ciudad de Piura, donde cursa el quinto grado en el Colegio Salesiano de esa ciudad. Culmina su educación primaria en Lima e inicia la secundaria en el Colegio La Salle. ( mai departe )

Tags: Llosa, Nobel

« A translation is no translation, unless it will give you the music of a poem along with the words of it. (Traducere este doar atunci când ţi se oferă şi muzica poeziei, nu numai versurile ce o compun.) » ~ John Millington Synge

În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri sau contraexemple pe aceeaşi temă. TRADUCERILE reprezintă ineditul laitmotiv al zilei.

Continuare »

Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ele – florile – sunt veşnice; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Fotografiaţi corola de minuni!”

Au rămas mai puţin de 7 zile 23 de ore 59 de minute şi 59 de secunde până la vernisajul noii expoziţii-concurs de fotografie. Deoarece, din motive lesne de înţeles, subsemnatul nu va participa, vă prezint un catalog floral cu cele mai reprezentative petale din inepuizabila fototecă personală: Continuare »

«Muzeele lumii: Pe unele am avut şansa de a le vizita, altele sunt pe lista de aşteptare pentru viitorul apropiat sau mediu, în cele mai multe nu voi ajunge niciodată…»

În anul de graţie 1785, Juan de Villanueva – arhitectul şef al Casei Regale şi al Primăriei capitalei spaniole, a primit însărcinarea de a proiecta un edificiu grandios pe pajiştea (prado) San Jerónimo, cu destinaţia de a găzdui Cabinetul de Istorie Naturală şi Academia de Ştiinţe.

Una dintre cele mai însemnate pinacoteci din lume. Colecţii din secolul al XIV-lea şi până la începutul secolului XX: Velázquez, Goya, Hieronymus Bosch, Ribera, Tintoretto, van der Weyden, Rafael, Tiziano, Rembrandt, Veronese, Fra Angelico, El Greco, Sorolla, Rafael, del Bosco, Pieter Brueghel (de Oude), Rubens, Dürer, Tiepolo, Esteban Murillo, Botticelli, Caravaggio, da Forli, Gentileschi — îi amintesc aici doar pe cei mai reputaţi artişti reprezentaţi în galeriile Muzeului Naţional Prado din Madrid.
Odată cu intrarea în acest lăcaş ai senzaţia, aproape palpabilă, că pătrunzi direct în esenţa lucrurilor. Şi nu o spun doar eu; faptul că este cel mai vizitat obiectiv turistic din Spania cred că vă poate convinge că am dreptate: aproape cinci milioane de vizitatori în 2009, cifră deja depăşită la 1 octombrie 2010 (într-un an de cumplită criză mondială!); iar aritmetica nu minte. Principalele secţiuni ale muzeului:
PICTURĂ: spaniolă (romanică şi gotică, renascentistă, barocă, sec. al VIII-lea şi al XIX-lea), italiană (sec. al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea), franceză (sec. XVII-XVIII), flamandă (sec. al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea), germană, olandeză, britanică.
SCULPTURĂ: greacă, romană, sec. XVI-XVII şi XVIII.
GALERIE ON-LINE: Acces gratuit la un număr de circa 3500 de lucrări aflate în colecţiile muzeului. Baza de date accesibilă prin Internet se măreşte în fiecare zi cu noi imagini, până la completarea ei cu toate exponatele. Există şi o opţiune de căutare avansată, după: autor, titlu, o anumită temă, anul realizării sau un număr de catalog.

Tags: Bosch, Botticelli, Brueghel, Caravaggio, Da Forli, Dürer, Del Bosco, El Greco, Fra Angelico, Gentileschi, Goya, Murillo, Prado, Rafael, Rembrandt, Ribera, Rubens, Sorolla, Tiepolo, Tintoretto, Tiziano, Van der Weyden, Velázquez, Veronese

În direct:
« El andar tierras y comunicarse con diversa gente hace a los hombres discretos. (Umbletul şi dialogul cu multe persoane îi fac pe oameni să devină mai discreţi.) » ~ Miguel de Cervantes

MINI-JURNAL DE COPILOT – partea a doua
©2010~M.C. & D.C. (Clic pe fotografii pentru imagini mărite)

MADRID (1)	MADRID (2)
MADRID (3)	MADRID (4)
CUENCA (1)	CUENCA (2)
CUENCA (3)	CUENCA (4)

În direct:
«O minune, oricât ai privi-o, îţi apare în fiecare zi altfel. » ~ L.N. Tolstoi

Orice minune durează… până când este găsită explicaţia!
La fel s-a întâmplat şi cu astronautul de pe faţada unei catedrale vechi de câteva secole bune.

Cu ocazia “săpăturilor” făcute în ultimele 24 de ore în vederea clarificării chestiunii, am aflat şi o noutate: din cele mai străvechi timpuri, restauratorii de clădiri şi monumente istorice şi-au transmis – de la o generaţie la alta – un riguros secret profesional: obligativitatea de a strecura câte un element contemporan, bine camuflat printre cele arhaice, originale. Legenda spune că aceia care nu au respectat cu stricteţe regula nescrisă, dar veche de mai multe veacuri, au mai trăit doar atât cât să-şi poată vedea ruinat rezultatul muncii, apoi au fost smulşi de diavol dintre cei vii şi aruncaţi în tenebre.

În 1992, Jerónimo Garcia – şeful echipei însărcinate cu restaurarea faţadei principale a Catedralei din Salamanca – a hotărât să respecte tradiţia înaintaşilor săi şi a ales drept simbol modern silueta unui cosmonaut, pe care a mascat-o foarte bine printre elementele dantelăriei originale. Eventualii cunoscatori ai limbii portugheze gasesc aici mai multe detalii.
(Foto: ©2010 D.C. ~ “Astronautul din Salamanca”)

În direct:
«Călătorie fantastică a unei nave spaţiale prin cosmos. „Zeii” ne vizitează. Urme ce nu se şterg.» ~ Erich von Däniken, “Amintiri despre viitor”, titlul capitolului 2

Am decis să intervin cu o ediţie specială din Salamanca (Spania) ca să vă arăt ce am descoperit pe zidul catedralei din localitate (fondată în anul 1334, dar reconstruită aproape din temelii între 1513 şi 1733): clic pe imaginea de mai jos pentru a vedea misteriosul detaliu fotografiat pe faţadă.
Ce părere aveţi, îi daţi dreptate lui Herr von Däniken?! Revin mâine cu mai multe informaţii.

(Foto: ©2010 D.C. ~ “Mysterium”)