Cotidianul, 24 ianuarie 2007 – un articol semnat de Steluta Voica:
Rushdie, Murakami sau Pratchett se joaca cu mintile traducatorilor.
Dupa terminarea povestii de dragoste cu cartea careia i-au cioplit chip in limba lor de bastina, traducatorii pasionati ramin prizonieri in imperiul lui Daca. Preferata lor se prezinta in librarii, iar ei, dezamagiti si framintati de ce ar fi putut fi si ce ar fi putut face atunci cind au avut frumusetea textului pe mina, nu mai vor sa-si vada traducerea in ochi niciodata. Doar o dragoste noua pentru o alta carte ii face sa uite prin ce au trecut si s-o ia cu inocenta de la capat.
Despre cartile pe care le-au tradus nu pot vorbi decit ca despre un iubit sau o iubita, care timp de citeva luni le-a smuls cu gelozie gindurile de la orice altceva. Mirella Acsente e impotriva unei relatii de complezenta cu cartea, chiar daca au trecut 26 de ani de cind a tradus-o pe prima: „Orice traducere buna inseamna ca traducatorul a fost indragostit de cartea respectiva. Se simte cind cineva iubeste cartea sau doar a insirat cuvinte din dictionar si a facut o traducere cuminte“. Acum tocmai si-a incheiat povestea cu volumul lui Terry Pratchett „Uluitorul Maurice si rozatoarele lui educate“, pe care l-a tradus pentru Editura Corint. (Cititi articolul)
(Fragmentul a fost preluat din Cotidianul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)