Ziua Z+1
Spre deosebire de majoritatea tarilor europene (si citez aici doar Austria, Italia si Spania, pe care le cunosc mai bine), România are infinit mai putine zile (oficial libere) de sarbatoare din cele 365/366 pe care le numara un an calendaristic. Sa tot fie maxim 6-7. Poate ca acesta e si principalul motiv pentru care la noi “sarbatoare” inseamna incarcarea, pâna la limita suportabilitatii, a propriului aparat digestiv cu cele mai nesanatoase combinatii de “sare, zahar si grasimi” – conform deja celebrului avertisment tv.
Mâncare din belsug, să ne fie masa-masă, stropita la greu cu lichide distilate sau de fermentatie astfel incât, daca nu reusim sa facem macar o indigestie, cel putin sa ne situam undeva in apropierea pragului unei foarte barbatesti come alcoolice. Intr-adevar, asa ne masuram cel mai exact virilitatea: in numarul de beri, sticlele de vin, de whisky ori de vodca pe care le putem dovedi inainte de a cadea sub masa.
Banuiesc ca nici acei putini care isi aleg destinatii (din ce in ce mai) exotice pentru petrecerea vacantelor de sarbatori nu fac exceptie de la regula pur româneasca. Se imbuiba, acolo departe de casa, tragându-si câte un sut in ficat/colecist/etc. cu fiecare dumicat sau dusca exotica. “Traditia” este suficient de bine inradacinata ca sa se manifeste si la mii de mile departare de casa.
Orice sarbatoare e compusa din trei acte: Ajun, Ziua Z si Ziua de dupa. Cea de-a treia e si cea mai grea: balonari, mahmureli, tristeti cu gândul ca trebuie sa reintram in rutina, cicaleli si traficul cotidiene – tot mai putin suportabile. Avem noroc tot cu creierul uman, acesta fiind programat sa uite repede; deja din Ziua Z+2 incepem sa ne gândim la urmatoarea sarbatoare, unde trebuie sa avem mâncare din belsug, să ne fie masa-masă, stropita la greu cu lichide distilate sau de fermentatie astfel incât, daca nu reusim sa facem macar o indigestie, cel putin sa ne situam undeva in apropierea pragului unei foarte barbatesti come alcoolice.
Noroc ca nu avem prea multe zile (oficial libere) de sarbatoare intr-un an.
Dan Costinas
5 comments so far