Fara nici o pretentie de a fi inspirat, eu i-as pune numele de “Stop cadru de lumi intrepatrunse” deoarece apare atat terestrul cat si celestul, atat lumina cat si obscuritatea, atat “banalitatea” peisajului cotidian cat si magnificul unei creatii spontane si grandioase. Sunt straturi cognitive inseparabile ale unei realitati multiple si stupefiante cu care ne-am obisnuit dar care, daca ne gandim un pic, nu are nimic trivial sau obligatoriu.

Poate ca ai dreptate Mica, insa lucrul acesta nu este chiar asa de usor de inteles si nici atat de cert cum rezulta din ce spui tu.

Pe de alta parte, poate fi adevarat si ca fiecare dintre noi nu vede aceeasi lume. La un curs de antropologie ni s-a povestit ca intr-un experiment le-a fost pus un film politist cu mult suspans si multi morti unor oameni dintr-un trib. In film, intr-un plan secundar si doar pentru putin timp, aparea o gaina, fara semnificatie pentru actiunea filmului. La sfarsit li s-a cerut sa comenteze filmul si sa puna intrebari. Singura intrebare a fost: a cui era gaina? Cand privesc la acest cer oare ce vad acei oameni? Cu siguranta un lucru diferit de ceea ce vedem noi si poate mai complex. De exemplu, cum in sistemul lor de filiatie intra si elemente naturale, e posibil sa vada in acest soare una dintre posibilele imagini ale tatalui sau ale mamei.