Versurile acestea rasuna (chiar) si in mintea unui inginer. De mult nu am mai citit ceva asa frumos. Toata stima pentru dl. Untaru.

Asteptam cu nerabdare interviul 🙂

O poezie desavarsita, felicitari pentru descoperirea ei si pentru ca ne-ati delectat si pe noi cu ea, Bacoviana!

Geniala ideea de a promova mintile stralucite ale Romaniei, care adesea sunt uitate pe ultimul raft – acolo unde rareori mai stergem praful. Succes in initiativa de a mai descreti mintile compatriotilor nostri, atat de involburate de criza economica actuala dar si de alte (tot felul de) crize.

“Între a urca şi a coborî, nu mai există alt orizont la care să ne căutăm adăpostul. Fiecare dintre noi se dă cuiva sub ascultare. Şi sluga aceluia suntem. Conştienţi sau nu, însă de bunăvoia noastră.
Din acelaşi izvor nu curge şi apă dulce şi apă amară.”
Ion Untaru, “Tot mai mult intuneric”

Mi-au atras atentia aceste idei din fragmentul de proza al Domniei Voastre si mi-au placut, desi nu sunt in totalitate de aceeasi parere; daca imi permiteti sa ma si exprim de ce:
intre a urca si a cobori ne putem adaposti in “evaziune” unde suntem liberi sa cotrobaim, chiar si pe orizontala, chiar si piezis, descoperind, cunoscandu-ne (pe noi insine) ceea ce poate insemna mai mult decat a urca sau a cobori, poate insemna un “pas” care sa le includa pe amandoua… a cobori poate foarte bine sa insemne a patrunde in profunzime… ceea ce insemna, de fapt, un urcus…

Si mai cred ca din acelasi izvor curge de fiecare data apa pe care vrem sa o bem…

Cu aleasa pretuire,

Mariana,
Îndatorat pentru comentariu.Cred că ne-am mai întâlnit pe biz sau in altă parte. Numele dtale îmi este cunscut. Cu prietenie,

Nuşa,
Eşti o poetă formată, comentariul dtale răspunde celor mai înalte exigenţe ale unei poezii bune în adevăratul sens al cuvântului. Sunt convins că scrii de multă vreme, ai mâna formată şi ai publicat sub un alt nume. Doresc să citesc poeziile dtale. Cu prietenie,

Dlui Marin,
Vă înţeleg şi sunt de acord. O poezie odată publicată, autorul o scapă de sub control. A rupt-o din el dându-i viaţă şi gata! Nu voi interveni niciodată în apărarea poeziilor mele, dacă ele singure nu pot să facă aceasta. Dar aş vrea să precizez scurt:
– fiecare reţine din lectura clasicilor, ce i se potriveşte mai bine,
– nu mai pot reintra acum în starea pe care am parcurs-o când am scris poezia, aşa a curs. Sigur că tot ce facem noi oamenii, este perfectibil şi poezia se poate îmbunătăţi,
– Bacovia a avut anumite probleme cu sănătatea şi asta a influenţat şi starea lui psihologică, de care luăm cunoştinţă citindu-l (probleme de retenţie urinară, trebuia să poarte o sticlă ascunsă…nu mai insist),
– Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
imaginea obsesivă a morţii desprinsă de mine din lecturi. Din pământ am fost făcuţi, în pământ ne vom întoarce…
– mie îmi place foarte mult ploaia, locuiesc la ţară, mi-am înjghebat în curte un adăpost de circa 1,8×1,8 metri, inalt cam tot atât (încape doar o masă şi un scaun), pereţi de plastic, acoperiş de tablă şi acolo mă refugiez când plouă. Ascult cantilena care induce o stare de reverie şi dau frâu liber imaginaţiei.
Ascult ploaia cum cade şi tac
Mă închipui singur în univers
Şi mă cuprind fiorii
Mă simt bătrân ca un copac,
Pe coaja căruia s-au iscălit,
toţi trecătorii
Mă bucur că ne-am cunoscut.

Stimate Ion Untaru,

Sunteti foarte darnic cu vorbele si cu toate acestea va multumesc pentru aprecieri.
Eu personal cred ca sunt in formare, chiar daca nu in forma 🙂 dar “bobarnacul” e bine venit si il primesc.
Raman la ideea mea ca mai exista si un “al treilea drum” prin care urci coborand si care ma fascineaza; omul este ca si un arbore, spune un intelept, cu atat mai spectacular ii infloreste coroana cu cat radacinile ii sunt mai adanci… mai “severe”…
**
Publicati in diverse “locuri”… “episodul cu pricina” l-am citit pe internet 🙂 V-am citit un pic si in publicatiile ARP, initiate de regretatul Profesor Artur Silvestri, Magul care m-a initiat in ale scrisului… In acele reviste mai sunt inca… de gasit. Domnul Profesor mi-a publicat volumul de debut “Livada cu dragoste”,

Multumesc pentru interes si vorbele bune.
Cu pretuire,
Nusa Ilisie

Nuşa,
Sigur că da. Ploaia mai semnifică purificare (la propriu, la figurat), putere, promisiune de germinaţie, predispune la visare. Personal îmi place să mă plimb prin ploaie. Şi fără umbrelă. Not unlimited, of course. Bucuros de cunoştinţă.