1
Oct

Povestea unei conjunctii: Daca

   Posted by: Dan   in Versurile de joi

“Gardens are not made by singing «Oh, how beautiful,» and sitting in the shade.” ~ Rudyard Kipling

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

In anul 1894 – cand la Bucuresti se dadea in folosinta prima linie de tramvai electric si aparea revista bilunara “Vatra” prin grija celor trei mari condeieri: Slavici, Caragiale si Cosbuc – se nastea, undeva langa Brattleboro (Vermont, SUA), din pana inspirata a lui Rudyard Kipling, Cartea junglei, pentru a fi urmata, la numai cateva luni, de A doua carte a junglei. Renumitele personaje: Mowgli, Bagheera, Baloo, Kaa, King Louie, Shere Khan (pe care le cunoastem mai ales din filmul de animatie produs de Disney in 1967) sunt la fel de adorabile si astazi, in ciuda trecerii a mai mult de un secol. Project Gutenberg ne ofera aici varianta originala, completa, a “Cartii junglei”. Dar nu despre puiul de om abandonat in jungla indiana vreau sa scriu astazi si nici macar despre faptul ca in decembrie 1907 lui Kipling i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatura (“pentru spiritul de observatie, originalitatea imaginatiei, virilitatea ideilor si remarcabilul talent narativ care caracterizeaza opera acestui autor de reputatie mondiala”).

Alegerea de azi, 1 octombrie 2009, apartine unei cititoare statornice:

IF
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream-and not make dreams your master;
If you can think-and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ’em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

Dacă
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;

De poti visa-si nu-ti faci visul astru;
De poti gandi-dar nu-ti faci gandul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poti sa strangi agonisita toata
Gramada si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi si iar sa-ncepi ca-ntaia data,
Iar c-ai pierdut-nici un cuvant macar;
De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat Vointa, ce le striga: Sus!

De poti ramane tu in marea gloata;
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamantul asta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, baiatul meu!

(Trebuie sa recunosc ca de mult cochetez si eu cu ideea unei traduceri personale a acestui poem deosebit. Dar pentru ca rezultatul era inca departe de Spiritul Kipling – asa cum il vad eu, am amanat acest proiect pentru zile mai linistite, ori mai inspirate.)

Din noianul de traduceri in limba romana, am ales-o (si o prefer) pe aceea apartinand distinsului Profesor Dan Dutescu, publicata in anii ‘980. Stiati ca si venerabilul Senior Corneliu Coposu ne-a lasat o traducere (nu tocmai rea) a acestui poem?

This entry was posted on Thursday, October 1st, 2009 at 12:00 am and is filed under Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

2 comments so far

Mica
 1 

Si-o replica:

Kostas Varnalis:
ANTI-DACĂ (după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,

De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;
De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Cînd vorbele şi fapta în vînt ţi-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un cîştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,
De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stînd în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lîngă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dînşii, dar îi înşeli amarnic,
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pămîntul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATĂ OM.

Pentru ca e toamna, pentru ca e Joia cu poezie dar si Ziua Internationala a Muzicii, mai am o propunere:

Auditie placuta!

October 1st, 2009 at 9:38 pm
Mica
 2 

Un mic supliment in completarea auditiei:

October 1st, 2009 at 9:55 pm