“Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face…” ~ Ion Luca Caragiale
Sarbatoresc azi 1001 de articole publicate aici. Nu stiu de ce mi-a venit tocmai acum in minte, la moment aniversar, continutul unui panou publicitar foarte raspandit prin anii ‘970, care etala –cu ipocrita grija fata de sanatatea publica– textul: «Nici o zi din cele 7 / fara LAPTE!»
Cu anumite intreruperi in 2008, de altfel bine justificate, asta a fost si regula de aur a Zia®ului: zilnic cate o postare, fie ea articol, recenzie, imagine, stire, urare, sondaj, aberatie etc.
De ce am scris pana acum 1001 de articole si de ce voi continua sa scriu? Am ales alternativa de a duce Zia®ul mai departe din cel putin doua motive: mai ales pentru ca imi place ceea ce fac (nimeni altcineva, in afara constiintei proprii, nu-mi impune ce, cat ori cum sa scriu) si, nu in ultimul rand, pentru a compensa, macar partial, din uratenia si anormalitatea lumii care ne inconjoara.
Daca forma feminina de la Ion este Ioana, cea masculina de la Seherezada ar putea fi Seherezadul? Prea-mariti Sultani si Sultaniţe, iata ca v-am spus deja 1001 de povesti – chiar daca, cinstit vorbind, mai mult de jumatate din ele au fost uitate imediat dupa ce au fost citite de luminatii vostri ochi. Azi, si numai azi, in a 12-a zi din octombrie, e randul vostru –Sultani si Sultaniţe– sa povestiti ceva, oricat de scurt/lung doriti, indiferent daca e intamplare adevarata sau doar o plasmuire, realitate palpabila ori fantasmagorie.
EXCEPTII: Singurele subiecte tabu sunt politica si fotbalul. Postarile care nu respecta aceasta interdictie vor fi sterse fara preavizare.
UPDATE la EXCEPTII: Alt subiect tabu: manelele!
Am placerea deosebita sa va invit la un nou Picnic la marginea Zia®ului, ceea ce inseamna ca pentru astazi asigur acces liber la scris, la dialog, la criticat articole (pana la ora 24 comentariile nu vor mai astepta sa fie moderate, imi asum invazia de spamuri), ori la propus noi teme de discutie. Prelucrez putin sapienţa din zisele lui Lenin si va indemn cu drag: Comentati, comentati, comentati! Scrieti ce vreti, unde vreti (v. exceptiile de mai sus). Concluziile le vom trage, ulterior, impreuna.
Sa nu va asteptati, incepand de maine, sa gasiti aici alt Zia®; in continuare va fi vorba despre: Carti, Muzica (in fiecare zi de marti), Carti, Teatru, Carti, Aberatii din galantar, Carti, Arte plastice, Carti, Poezie (in fiecare zi de joi), Carti, Stiri anapoda, Carti, Proza, Carti, Jurnal de globe-trotter, Carti, Muzeele lumii, Carti, Aniversari, Carti, Revista presei de duminica, Carti, Foto galerii, Carti, Patrimoniu cultural, Carti, Pamflete, Carti, Observator (g)astronomic, Carti, Prostia omeneasca (masurata tot cu metrul cub), Carti, Scoala de duminica, Carti si multe altele… (v. cele 93 de Rubrici permanente). De asemenea va fi vorba si despre Carti.
Sper sa nu aiba si Zia®ul soarta nefericitei Anne Boleyn, cea de-a doua sotie a regelui Henric al VIII-lea, si sa fie “decapitat” dupa cele numai 1000 de zile de (autoproclamata) glorie…
Am ales varianta online si pentru sesiunea de azi a Picnicului din acelasi motiv prozaic: si anume strict din considerente de confort; ce ne facem daca incepe ploaia? Sau daca nu ajung scaunele? Ori nu gasiti loc de parcare in apropiere? Iar nefumatorii ar fi –cu certitudine– deranjati de norii grei din incapere, nu credeti? Asa, virtual, totul se simplifica: fiind conectati la internet, banuiesc ca toti au un acoperis deasupra capului si nu risca sa le cada ploaia direct pe tastatura (iar daca cineva foloseste modem USB stick, poate sa intre in masina sau intr-o cafenea); mai cred ca fiecare are un scaun propriu sub sezut si mijlocul de transport parcat bine-mersi; iar problema fumului nu mai este o problema. Astfel, poa’ sa ninga, poa’ sa ploua!
Va multumesc anticipat pentru participare.
Dan Costinas
Putem sa vorbim despre farduri?
Sigur ca da.
In masura in care sunt cele folosite la spectacolele de teatru sau opera, vorbim. 🙂
In majoritatea filmelor se folosesc produse cosmetice Max Factor. Are relevanta?
Cred ca are.
Prea ati tintit la marele fix.
Eu v-am descoperit dupa 2008. Ati reusit in nenumarate randuri sa ma surprindeti, dar nu-i asa ca intre muzica clasica si die kleine Krokodil mai sunt si alte genuri care ne incanta sufletele?
Si daca varianta feminina a lui Mihai este Mihaela, atunci…respect domnului ”primar”.
Da, manelele. 🙂 Ca tot nu sunt pe lista de subiecte de ne-abordat.
Aveti dreptate.
Mai sunt inca multe genuri muzicale, urmeaza sa fie “tratate” de obicei in zilele de marti. Pana in anul 2108 avem timp sa ne ocupam de toate…
Cumpara o mascara False Lash Effect, False Lash Effect waterproof sau Masterpiece Max si primesti o mascara 2000 Calorie cu 60% reducere! De la Max Factor.
Ah.
De manele am uitat complet. Gata, au aparut pe lista. 😀
Ar fi trebuit sa interzic si reclamele. De la Max Factor.
1
cântul unui dadaist
care-avea dada de dor
istovea al său motor
care-avea dada de dor
ascensoru-urca un rege
liber greu lin ca fantoma
braţul drept i-l rupse-n lege
l-a trimis papei la roma
astea fiindcă se-nţelege
amintitul ascensor
nu avea dada de dor
mâncaţi caramea
spălaţi-vă mintea şchioapătă
dada
dada
beţi apă.
2
cântul unui dadaist
nici prea vesel nici prea trist
ce iubea o biciclistă
nici prea veselă nici tristă
dar soţul de noul an
ştia tot şi într-o criză
le-a trimis la vatican
trupurile-n trei valize
nici amant
nici ciclistă
nu mai fură
cu-o figură
nici prea veselă nici tristă
mâncaţi creieri buni cu ceapă
spălaţi-vă soldatu-n cişmea
dada
dada
beţi apă
3
cântul unui dadaist
ce era dada de dor
ce era deci dadaist
ca toţi dadaii de dor
un şarpe purta eşarpe
el închise brusc supapa
şi-n eşarpe-n piei de şarpe
merse-a-mbrăţişa pe papa
e mişcător
burtă-n flori
nu mai fu-n dada cu dor
beţi apă de la rândunel
spălaţi-vă-acadelele-n cişmea
dada
dada
mâncaţi viţel
(Tristan Tzara)
arta pura. bruta. DAda.
I
la chanson d’un dadaïste
qui avait dada au coeur
fatiguait trop son moteur
qui avait dada au coeur
l’ascenseur portait un roi
lourd fragile autonome
il coupa son grand bras droit
l’envoya au pape a rome
c’est pourquoi
l’ascenseur
n’avait plus dada au coeur
mangez du chocolat
lavez votre cerveau
dada
dada
buvez de l’eau
II
la chanson d’un dadaïste
qui n’était ni gai ni triste
et aimait une bicycliste
qui n’était ni gaie ni triste
mais l’époux le jour de l’an
savait tout et dans une crise
envoya au vatican
leurs deux corps en trois valises
ni amant
ni cycliste
n’étaient plus ni gais ni tristes
mangez de bons cerveaux
lavez votre soldat
dada
dada
buvez de l’eau
III
la chanson d’un dadaïste
qui était dada de coeur
qui était donc dadaïste
comme tous les dadas de coeur
un serpent portait des gants
il ferma vite la soupape
mit des gants en peau d’serpent
et vient embrasser le pape
c’est touchant
ventre en fleur
n’avait plus dada au coeur
buvez du lait d’oiseaux
lavez vos chocolats
dada
dada
mangez du veau
(Tristan Tzara)
pur art. gross. DAda.
Credeti ca folclorul autentic din Romania si nu numai ar merita tratat?
Nu sunt reclame, stimate domn. Mai degraba as numi-o libertate artistica.
Fara gluma.
Voi trata fiecare dintre principalele zone folclorice in parte: Arges, Banat, Bucovina, Crisana, Dobrogea, Harghita, Mehedinti, Moldova, Oltenia, Prahova, Tara Motilor, Tara Oasului etc.
P.S. Articolul hotarat pentru kleine Krokodil este das si nu die; in limba germana acest substantiv e neutru. 🙂
Curat “libertate artistica”.
De la Max Factor.
Tristan Tzara.
Ma bucur ca ati amintit de el; un subiect excelent pentru una din viitoarele editii ale ‘Versurilor de joi’.
Chile, Peru, Mexic…nici tarile astea nu stau rau la capitolul folclor.
P.S. Imi schimb proful de germana.
Am putea sa facem in fiecare duminica un fel de “Seara de chatting a Ziarului de la 5”.
Da.
Sa se cheme Sea®a de la 5. 🙂
La sarbatoare “ne radem si ne simtem bine” si asta nu se poate fara muzica, asa ca…
Hehe.
Primul impuls a fost sa sterg comentariul fara ezitare. Dar am constatat ca nu e… manea. Se pare ca in tineretile lui, omu’ chiar canta.
P.S. Titlul melodiei e vreun apropo? Care “mandra” si cine-i “prost”? ~ Pai bine ma maestro ma… de ce n-ai scris si dumneata o fabula mai clara… cum e boul si vitelul. Stiam cine-i boul, stiam cine-i vitelul… ce ma fac eu cu atatia bursuci pe capul meu?
P.P.S. Si daca tot veni vorba, propun si eu un clip cantator. Sa ne ‘simtem bine’: 😀
I-ai promis Mihaelei ca vei aborda – intr-o zi! – cultura populara pe zone etno-folclorice.
Fiind o iubitoare a folclorului, va propun azi cateva cantece de nunta (prietenii stiu de ce! :)) din diverse zone:
Regretatul Liviu Vasilica (Teleorman)
Fratii Petreus (Tara Oasului)
Grigore Lese (Maramures)
Sofia Vicoveanca (Bucovina)
Maria Ciobanu (Oltenia)
Maria Tanase (cantec din Fagaras)
Cornel Borza (Bihor)
Lista ramane deschisa.
Da, sa nu uit:
CASA DE PIATRA !
Mi-am asumat riscul de-a provoca revolta unor “adevarati intelectuali” cu propunerile mele muzicale, dar, consider ca a aprecia la justa valoare folclorul autentic tine de a simti romaneste.
Nu poti bea o palinca, manca un sorici, un darab de pita si-o ceapa sparta-n pumni (si toate astea tin de a simti romaneste) ascultand Bach (de exemplu) decat daca esti snob, dar se “asorteaza” de minune cu folclorul.
Important este sa fie promovat, sa fie cunoscut, pentru ca e o adevarata comoara, si-i imposibil sa nu zgandare o coarda sensibila, cea romaneasca.
Multumesc Mica, fix la asta ma refeream. Precizez ca pasiunea pentru folclorul autentic o am gratie profesoarei mele de canto Doina Durdan, dubla castigatoare a festivalului ”Crizantema de Aur”.
Bine ca sunteti voi destepte!
Mie imi plac: Bach si Ciuleandra, caviarul si mamaliga, baletul si sarba, Louvre si Muzeul Tarii Crisurilor, Shakespeare si Alecsandri, Alpii si Ceahlaul…fiecare la locul si la momentul potrivite.
Si nu ma consider snob. 🙂
Sa stii ca suntem!
Si la nevoie ne mai facem. 😉
Caviar cu ceapa si sampanie garnista cu salam. Florin Salam. Fara numar, fara numar.
Asta-i “meniu” de cocalar.
@Dan: Da, sa nu uit:
CASA DE PIATRA !
…multumim de urare!
@Dan: Bine ca sunteti voi destepte!
…ca vorba aceea, ce-ar fi lumea asta fara ELE?
Picnic: Sesame Street – The Ladybugs’ Picnic
Picnic 2: Mr Bean’s Picnic
Picnic 3: Henry Hall & His Orchestra – The Teddy Bear’s Picnic (1932)
Se coordoneaza atat de bine incat nu m-am putut abtine:
Picnic 4: Salad Fingers – Picnic
Eeee, ca tot a venit vorba de folclor autentic, luaţi şi o porţie de Ileana Sărăroiu sau regretatul Ion Dolănescu (de, damboviţeni de-ai mei). Iar ca aperitiv, ca să meargă mai bine o ţuiculiţă de Perşinari, un ghiudem afumat şi piperat. Ce ziceţi? E că sună şi miroase frumos?
E o idee bunicică aia cu fardurile: există mac-uri, smacuri, sulemeneli, meicapuri, boieli, farduri… completaţi dvs lista. Cred că mai putem găsi!
Salată de praz ~ pentru Observator (g)astronomic, în ideea că în fiecare român există şi câte un strop de Olt…
Ingrediente:
o legatura de praz
2 linguri ulei
1 lingura otet
piper si sare, dupa gust
Mod de preparare:
Prazul se poate folosi la o salata, atat crud cat si fiert. Daca doriti sa-l fierbeti: spalati bine si taiati prazul in bucati de 5 – 6 cm, apoi puneti-l intr-o oala cu apa fierbinte la foc si lasati sa dea cateva clocote. Prazul fierbe repede, de aceea trebuie sa se observe sa nu se sfarame.
Faceti un sos din ulei, otet, sare si piper, cu sau fara mustar. Apoi adaugati sosul obtinut peste prazul scurs de apa si racorit.
Reţetă preluată de pe Gastronomie.ele.ro
Am probat-o şi e bună şi cu “puero” 😀
şi tot pentru a ne distra un pic: 2012 End of World Survival
E un subiect?
1. Ileana si Ion s-au notat; ghiudenul sa fie de oaie, capra sau de vaca? (n.m. prefer cuvantul cu ‘n’ final, mai ales dupa ce am citit Dictionarul de argou al L.R., 2007)
2. As mai adauga: dresuri, spoieli, zugraveli si, ultimul pe lista, “barbarismul” make-up, derivat din cuvantul geto-dac meicap.
3. Un praz DA! Sunt doar pe jumatate oltean, dar salata de praz functioneaza la orice ora.
4. End of World Survival ~ ma intreb daca or fi aceeasi care se apucasera sa vanda si sa intabuleze terenuri pe Luna…
La cat mai multe!
MULTUMESC:
– tuturor doamnelor si domnisoarelor care au avut bunavointa sa raspunda invitatiei la Picnic;
– pentru conversatia deosebit de agreabila;
– pentru parerile impartasite cu multa darnicie, tipic feminina, dar si pentru subiectele propuse pentru dezbateri viitoare;
MULTUMIRI SPECIALE:
– pentru finalul grandios (Adagio din Seherezada lui Rimski Korsakov);
– pentru rabdarea cu care INCA ma mai suporti cu “toate prostiile din capul meu”; si
– pentru urarea de la final: La cat mai multe!
Cat mai multe, ce? Balerine? Wow!
Nu PROMIT ferm, dar am in vedere si ma gandesc ca urmatoarea actiune similara s-ar putea desfasura pe 10 noiembrie, cand se vor implini FIX 3 ani de la primul articol. Sau e prea curand? Nu stiu, am sa va anunt din timp. Pana atunci, multumiri din nou si Criza cat mai usoara!
Mmmh! Ce frustrant ca nu se poate vorbi despre manele. Muzica nu este si ea ca si poezia, adica nu exista muzica buna si muzica proasta.
Felicitari pentru tenacitate!
Nu e corect cu ora. Trebuia sa fie a Spaniei. Asa am impresia ca am scris din viitor. La mine e inca 12 oct. 🙂
HORS CONCOURS:
– multumesc pentru felicitari (nu e usor sa scrii 1001 de zile consecutive, de fapt stiti foarte bine ca vorbim mai mult despre nopti decat despre zile aici…);
– pe tema poezie/muzica buna/proasta sau proasta/buna vom discuta curand;
– mda, cu diferenta de fus orar trebuie sa fac ceva… Promit ca la urmatorul eveniment (cred c-am sa-l numesc Ziua Usilor Deschise de la 5!) le vom tine deschise pana la ora 24 ora Spaniei.
(Si atunci se vor plange cititorii din Portugalia si UK. 😀 )