File din poveste
«am dat pagina şi s-a făcut // dintr-o dată lumină // de parcă noaptea ar fi alcătuită // numai din versuri scrise mărunt» ~ Călin Hera, Poezia (II)
Călin Hera: “Nu sunt obişnuit cu vorbele mari. Mă sperie. Desigur, nu pot fi ipocrit, îmi place când se vorbeşte bine despre ceea ce fac.” Am scris saptamana trecuta un Elogiu Poetului cu nume de zeiţă. In loc sa primesc comentariile si observatiile cititorilor, m-am trezit cu un raspuns din partea autorului poeziei propuse in acea zi de joi. Onorat de aceasta vizita, mi-a trecut prin cap sa solicit un microinterviu omului/jurnalistului/prozatorului/poetului Călin Hera.
In ciuda faptului ca am trimis intrebarile cu numai 20 de ore inainte de aparitia acestui articol, am primit raspunsurile in timp util; bonus, o fotografie. Intrebarile sunt putine, neconventionale si (aparent) haotice.
Principalul scop urmarit este acela de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre scriitura, persoana si personalitatea măiestritului domn Hera:
1.
Cum e să ai nume de divinitate păgână?
Îmi place numele meu. E destul de rar si sună bine. Îmi place atât de mult încât astă-vară am făcut o expeditie pe Muntele Olimp, împreună cu câtiva prieteni vechi, să-l gâdilăm pe Zeus la tălpi.
2.
Litoralul românesc sau cel bulgăresc/grecesc/turcesc?
Prefer muntele. Marea, însă, mă iscă mereu. La noi, cel mai mult îmi place la Sfântu Gheorghe. La greci, m-am îndrăgostit de două insule. Am fost si la bulgari, la all inclusive, când erau copiii mai mici. La turci n-am fost.
3.
Gazetar, Prozator, Poet, Familist convins, Şofer de Ticoroşu, Informatician numai atât cât e nevoie (lista e incompletă, iar ordinea este total aleatorie); de ce are ziua numai 24 de ore?
Prima masină pe care mi-am cumpărat-o a fost un Tico. Pe vremea aia nu eram familist. În schimb, mai ieseam la fotbal. Ziua avea atunci tot 24 de ore, deci asta nu s-a schimbat. Cele mai interesante mi s-au părut, mereu, orele 3 dimineata.
4.
Pălinca: de prune sau de cireşe?
De prune, desigur. Prunele sunt fructele mele preferate. Proaspete, uscate, sub formă de magiun (cu nuci) si, bineînteles, atunci când zeama lor transparentă face mărgele.
Cele mai bune cirese au fost cele din curtea de acasă. Ciresul acela nu mai e, însă.
5.
Ce şanse are Proza Arhiscurtă să câştige teren în 2010?
Proza Arhiscurtă, la propăsirea căreia m-am înhămat în urmă cu 5 ani, împreună cu amicii mei din Pahico, cunoaste un succes nebănuit în blogosferă. Ceea ce mă încântă. Dacă vom avea grijă, viitorul acestui gen literar va deveni, în curând, prezent. A.Dama are dreptate: mai are nevoie de cărti si de critici literari care s-o ia în serios. Deci, sunt sanse 😉
6.
Parter sau ultimul etaj?
Am copilărit la parter. A fost o vârstă la care mă simteam viteaz atunci când săream fără să ating pervazul. Acum îmi place perspectiva pe care ti-o dă ultimul etaj. Dar nu se mai pune problema săritului.
7.
Există Cultură (adevarată) online? Este acesta începutul viitorului?
Asta e marea descoperire pe care am făcut-o de când blogăresc (e aproape un an de atunci): am descoperit o viată culturală vie si foarte interesantă. Da, e foarte multă zgură în blogosferă. Cu putin efort si cu suficientă pasiune, poti descoperi însă o lume extraordinară. Am doar un regret: că în copilăria mea nu exista asa ceva.
Viitorul? Nu stiu. O parte importantă a lui – cu sigurantă!
8.
Banii sau viaţa?
Banul e ochiul dracului.
Serios vorbind, nu mi-ar plăcea să trăiesc într-un falanster, dar nu m-aş supăra dacă m-aş trezi cu o rentă care să-mi permită să mă bucur mai mult de viată. Deci, sunt banal.
9.
Scheletul din sertar: vreun proiect editorial iminent?
N-am superstitii, aşa că pot vorbi despre asta. Răspunsul e da! 😛
10.
Aşa cum se cuvine, vă las ultimul cuvânt:
Sărut mâinile doamnelor şi domnişoarelor care citesc acest interviu şi strâng bărbăteşte mâinile bărbatilor care le lasă să o facă.
Multumesc omului/jurnalistului/prozatorului/poetului Călin Hera pentru prezenta domniei sale aici şi pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase şi pline de duh cu care ne-a onorat. Cu deosebita consideratie,
Dan Costinaş
50 comments so far