3
Dec

File din poveste

   Posted by: Dan   in Dialoguri inerente, Interviu, Versurile de joi

«am dat pagina şi s-a făcut // dintr-o dată lumină // de parcă noaptea ar fi alcătuită // numai din versuri scrise mărunt» ~ Călin Hera, Poezia (II)

Călin HeraCălin Hera: “Nu sunt obişnuit cu vorbele mari. Mă sperie. Desigur, nu pot fi ipocrit, îmi place când se vorbeşte bine despre ceea ce fac.” Am scris saptamana trecuta un Elogiu Poetului cu nume de zeiţă. In loc sa primesc comentariile si observatiile cititorilor, m-am trezit cu un raspuns din partea autorului poeziei propuse in acea zi de joi. Onorat de aceasta vizita, mi-a trecut prin cap sa solicit un microinterviu omului/jurnalistului/prozatorului/poetului Călin Hera.

In ciuda faptului ca am trimis intrebarile cu numai 20 de ore inainte de aparitia acestui articol, am primit raspunsurile in timp util; bonus, o fotografie. Intrebarile sunt putine, neconventionale si (aparent) haotice.
Principalul scop urmarit este acela de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre scriitura, persoana si personalitatea măiestritului domn Hera:

1.
Cum e să ai nume de divinitate păgână?
Îmi place numele meu. E destul de rar si sună bine. Îmi place atât de mult încât astă-vară am făcut o expeditie pe Muntele Olimp, împreună cu câtiva prieteni vechi, să-l gâdilăm pe Zeus la tălpi.

2.
Litoralul românesc sau cel bulgăresc/grecesc/turcesc?
Prefer muntele. Marea, însă, mă iscă mereu. La noi, cel mai mult îmi place la Sfântu Gheorghe. La greci, m-am îndrăgostit de două insule. Am fost si la bulgari, la all inclusive, când erau copiii mai mici. La turci n-am fost.

3.
Gazetar, Prozator, Poet, Familist convins, Şofer de Ticoroşu, Informatician numai atât cât e nevoie (lista e incompletă, iar ordinea este total aleatorie); de ce are ziua numai 24 de ore?
Prima masină pe care mi-am cumpărat-o a fost un Tico. Pe vremea aia nu eram familist. În schimb, mai ieseam la fotbal. Ziua avea atunci tot 24 de ore, deci asta nu s-a schimbat. Cele mai interesante mi s-au părut, mereu, orele 3 dimineata.

4.
Pălinca: de prune sau de cireşe?
De prune, desigur. Prunele sunt fructele mele preferate. Proaspete, uscate, sub formă de magiun (cu nuci) si, bineînteles, atunci când zeama lor transparentă face mărgele.
Cele mai bune cirese au fost cele din curtea de acasă. Ciresul acela nu mai e, însă.

5.
Ce şanse are Proza Arhiscurtă să câştige teren în 2010?
Proza Arhiscurtă, la propăsirea căreia m-am înhămat în urmă cu 5 ani, împreună cu amicii mei din Pahico, cunoaste un succes nebănuit în blogosferă. Ceea ce mă încântă. Dacă vom avea grijă, viitorul acestui gen literar va deveni, în curând, prezent. A.Dama are dreptate: mai are nevoie de cărti si de critici literari care s-o ia în serios. Deci, sunt sanse 😉

6.
Parter sau ultimul etaj?
Am copilărit la parter. A fost o vârstă la care mă simteam viteaz atunci când săream fără să ating pervazul. Acum îmi place perspectiva pe care ti-o dă ultimul etaj. Dar nu se mai pune problema săritului.

7.
Există Cultură (adevarată) online? Este acesta începutul viitorului?
Asta e marea descoperire pe care am făcut-o de când blogăresc (e aproape un an de atunci): am descoperit o viată culturală vie si foarte interesantă. Da, e foarte multă zgură în blogosferă. Cu putin efort si cu suficientă pasiune, poti descoperi însă o lume extraordinară. Am doar un regret: că în copilăria mea nu exista asa ceva.
Viitorul? Nu stiu. O parte importantă a lui – cu sigurantă!

8.
Banii sau viaţa?
Banul e ochiul dracului.
Serios vorbind, nu mi-ar plăcea să trăiesc într-un falanster, dar nu m-aş supăra dacă m-aş trezi cu o rentă care să-mi permită să mă bucur mai mult de viată. Deci, sunt banal.

9.
Scheletul din sertar: vreun proiect editorial iminent?
N-am superstitii, aşa că pot vorbi despre asta. Răspunsul e da! 😛

10.
Aşa cum se cuvine, vă las ultimul cuvânt:
Sărut mâinile doamnelor şi domnişoarelor care citesc acest interviu şi strâng bărbăteşte mâinile bărbatilor care le lasă să o facă.

Multumesc omului/jurnalistului/prozatorului/poetului Călin Hera pentru prezenta domniei sale aici şi pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase şi pline de duh cu care ne-a onorat. Cu deosebita consideratie,

Dan Costinaş

This entry was posted on Thursday, December 3rd, 2009 at 12:00 am and is filed under Dialoguri inerente, Interviu, Versurile de joi. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

50 comments so far

br.in.dusa
 1 

Foarte fain.
Recunosc sincer ca nu auzisem de dl. Hera; dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

Am si eu doua intrebari:
a) de ce tunuri pe blog? si
b) de ce nu inteleg nimic barbatii?

December 3rd, 2009 at 5:04 am
 2 

Îmi plac întrebările acestui interviu dar mai ales răspunsurile: scurte, pline de miez şi la obiect. Cineva care se vrea citit cu orice preţ, ar fi lungit şi înfrumuseţat multe dintre ele. Dar le-ar fi şi subţiat. Felicitări interlocutorilor şi sărbători în circumstanţe fericite: Cu toată prietenia,

December 3rd, 2009 at 8:34 am
 3 

Fain interviu, precum omul. La asa intrebari, asa raspunsuri.
Intrebarea este:
– zgura din cultura nu cumva e rumegus?
(rumegusu-l duce vintu)

December 3rd, 2009 at 12:41 pm
 4 

Îmi place ideea de a continua interviul aici. Voi încerca să fiu pe fază toată ziua.

December 3rd, 2009 at 12:41 pm
 5 

@br.in.dusa:
1. M-am gândit că PA-urile pot fi ca niste salve de tun, că nu pot să te lase indiferent. Dar asta e poezie. Pur si simplu, tunurile au apărut atunci când am decis să renunt la precedenta imagine. Le va lua locul si lor ceva. Nu stiu înca ce si nici când.

2. Cred că nu înteleg nimic fie pentru că încearcă prea mult să înteleagă ceva, fie pentru că nu încearcă deloc.
2b. http://calinhera.wordpress.com/pa-uri/

December 3rd, 2009 at 12:50 pm
 6 

@Hera Mariana: Mi-a venit cuvântul zgură poate pentru că am copilărit în Hunedoara. As rămâne la acest termen. Zgura din cultură, virtuală sau nu, rămâne si trece, brat la brat, uneori sufocând-o, cu valoarea.

December 3rd, 2009 at 12:56 pm
 7 

Fain interviu !

Intrebare si de la mine :
Poti sa aproximezi cat la suta din viata ta o asezi in cuvinte, si care e procentul de nascoceli ? (cat e realitate, cat e imaginatie)

December 3rd, 2009 at 1:10 pm
 8 

@Leo: Raportat la întreaga operă (sic!), cam fifty-fifty.

December 3rd, 2009 at 1:54 pm
 9 

Dada va place?

December 3rd, 2009 at 4:50 pm
Andreea
 10 

Credeti ca in zilele noastre se poate trai din scrisul poeziilor?

December 3rd, 2009 at 4:55 pm
 11 

@Oana: Cred că dada a fost o miscare necesară, o perioadă importantă a istoriei literare. Personal, n-am rezonat niciodată cu ea (nu-s chiar atât de bătrân încât să-i fi fost contemporan ;)), deși, de mai multe ori, au fost făcute referiri la dada dinspre sau raportat la universul PA.

December 3rd, 2009 at 6:21 pm
 12 

@Andreea: Sufletește, da. Sunt sigur însă că nu la asta te referi.
Nu, cărțile de poezie nu se vând, iar ca să ajungă să fie publicate, de multe ori autorul trebuie să vină cu bani de acasă. Cel puțin la început.

December 3rd, 2009 at 6:28 pm
Anna Maria
 13 

D-le Hera,
dupa ce am citit articolul scris de d-l. Costinas, v-am google-it ca sa vad despre ce este vorba si am dat peste o poezie numita “dimensiunea a patra iubirea”. Intrebarea mea este de ce ati ales sa nu folositi majuscule la inceputul versurilor si de ce ati reununtat la punctuatie?
Multumesc.

December 3rd, 2009 at 8:22 pm
bogdan
 14 

Despre ce e vorba in urmatorul proiect editorial? Si app, nota 10 pt interviu

-bogdan

December 3rd, 2009 at 8:25 pm
Mica
 15 

Fain “microinterviul”. Imi pare o minicolectie de mini PA-uri.
Pe cand un volum de PA-uri cu miros de tus de tipografie?

December 3rd, 2009 at 8:28 pm
 16 

Un interviu ca un zambet de copil care se naste iubit de poem.

De cand vizitez blogul lui Calin Hera (si sunt vreo 9 luni de atunci) n-am avut nicio zi sentimentul ca in acel loc n-as mai vrea sa revin, insa daca n-as face-o, mi-ar lipsi. In acest timp am aflat multe lucruri bune despre mine. Am gasit aici o noua bucurie de a fi in cuvinte – cele din PA-uri si forta care o trimite acest joc serios.

Lui Calin Hera nu-i place sa i se multumeasca prea mult, insa faptele vor rezona cu fiecare din noi, corect.
😉

December 3rd, 2009 at 8:50 pm
geana
 17 

Interesant interviu! O intrebare pentru Calin Hera: am remarcat in comentariile anterioare un nume – “Hera Mariana” si nu am reusit sa ma lamuresc. Este sotia dvs. sau e doar o simpla coincidenta?

December 3rd, 2009 at 8:52 pm
 18 

@Anna Maria: Uneori, lipsa de punctuatie si de majuscule are două valente:
a) lasă cuvintele la acelasi nivel, nu le ierarhizează
b) permite constructii de fraze interesante, în care cititorul poate descoperi întelesuri noi, diferite, după cum alege să pună semnele de punctuație. Nu stiu dacă „dimensiunea a patra iubirea” este cel mai bun exemplu. Dacă doriți, pot găsi exemple.

December 3rd, 2009 at 9:40 pm
 19 

@bogdan: Sper ca în următoarele luni să-mi apară o carte de poezie. Urmează, relativ curând după aceea, una de proză arhiscurtă. Apoi, una de proză, probabil un roman. Ăsta e planul meu și am făcut deja câțiva pași destul de mari. Cel mai important pas l-am făcut în urmă cu 11 luni, când am deschis un blog, PA-uri și mirări.

December 3rd, 2009 at 9:48 pm
 20 

@Mica: Cred că în anul 2010 vor apărea mai multe cărți de PA-uri, dintre care una va fi semnată de mine.

December 3rd, 2009 at 9:49 pm
 21 

@geana: Pe Hera Mariana am întâlnit-o, de curând, comentând pe un blog (nu mai știu dacă chiar pe al meu). Chiar dacă Hera e un nume destul de rar, există foarte mulți Hera în România care nu au nicio legătură de rudenie. Este și acest caz.
P.S. Mi-am amintit o întâmplare, apropo de asta. Cred că o voi povesti. Mai întâi, pe blogul meu.

December 3rd, 2009 at 9:52 pm
starsgates
 22 

Bună ideea cu interviul! 🙂
Felicitări. 🙂

December 3rd, 2009 at 10:12 pm
Ioana
 23 

Nu am înteles niciodată curajul oamenilor (poeţi, prozatori) de a-şi publica operele. Cum pot aprecia ei daca opera lor e genială sau nu? Sau cel mai grav…mediocră? Nu vă e frică de mediocritate? Şi dacă da, cum încercaţi să o evitaţi?

December 3rd, 2009 at 10:23 pm
Octavian
 24 

Daca stiti ca “zeama transparenta” de prune trebuie sa faca margele, inseamna ca sunteti cunoscator.
– Ardelean?
– Daca da, de unde?
Multumesc.

December 3rd, 2009 at 11:14 pm
Ioana L.
 25 

In opinia dvs. se poate crea arta cu adevarat prin intermediul blog-ului?

December 4th, 2009 at 12:26 am
Cristiana G.
 26 

Foarte bune intrebarile, se vede ca documentarea asupra subiectului a fost temeinica…sincer nu am auzit de dl Hera si mi-ar placea sa stiu mai mult despre cariera dumnealui de jurnalist.

December 4th, 2009 at 12:52 am
 27 

Sunt impresionat de mobilizarea cititorilor si de numarul comentariilor.
Nu scriu prea multe acum pentru ca nu vreau sa inchei aici interviul; presimt ca vor mai veni intrebari.
Multumirile maine seara. 🙂

December 4th, 2009 at 2:57 am
Alexandru
 28 

Teatru sau cinema?

December 4th, 2009 at 3:05 am
Florin
 29 

Cum isi petrece un poet sarbatorile de iarna?

December 4th, 2009 at 3:25 am
 30 

@Ioana: Nu m-am grăbit niciodată. Mai am încă versuri mâzgălite pe hârtii care au îngălbenit. Prima şi de cele mai multe ori singura condiţie pe care o pun unui text înainte de a-i da drumul în lume e să-mi placă mie. Sunt destul de exigent, mi se spune. De fiecare dată, însă, e un risc. Mi-l asum mereu şi am emoţii, care nu mă părăsesc aproape niciodată. Cred că nu de mediocritate trebuie să ne temem, ci de frica de a încerca şi de a ne dori să facem ceva bun. Dacă iese aşa cum vrem, e cu atât mai bine.

December 4th, 2009 at 9:13 am
 31 

@Octavian: E mult spus cunoscător. Dar apreciez mereu o palincă bună. M-am născut în Hunedoara şi am trăit acolo până la 19 ani. Revin mereu cu plăcere acasă, de 4-5 ori într-un an.

December 4th, 2009 at 9:16 am
 32 

@Ioana L.: Pe scurt – da.
Blogul e ceva care va oferi încă multe surprize, ca mediu de exprimare. Rămân de modă veche (cred că e nevoie să ai şi cărţi scrise pe hârtie, altfel lipseşte ceva), însă blogosfera, cu sumedenia de ramificaţii, există, deci nu trebuie să fie străină artei, orice vom înţelege prin asta.

December 4th, 2009 at 9:19 am
 33 

@Cristiana G.: Cei 20 de ani de jurnalism (plus 1-2 de pe vremea lui Ceauşescu, la o revistă studenţească, ING) mi-au marcat viaţa. În general, am preferat să nu ies în faţă mai mult decât am considerat că e necesar. Mă gândesc mai ales la anii de televiziune când am pus vorbe în gura unor prezentatori de ştiri. Întrebarea ta mă provoacă să răscolesc niţel nişte amintiri din toate perioadele importante (ING, NU, Cuvântul, Expres, ProTV, şcoala BBC, Evz, Realitatea TV). Din răscolirea asta vor începe să rezulte nişte texte.

December 4th, 2009 at 9:26 am
 34 

@Alexandru: În studenţie, destul de mult teatru. Ştiu că, atunci când am ales să vin în Bucureşti, teatrele de aici erau pomenite mereu în top3 motive. Eram fan Teatrul Mic. În aceeaşi perioadă frecventam destul de des Cinemateca de pe Eforiei. Da, e clar, studenţia e momentul în care ai cel mai mult timp şi cea mai mare deschidere pt asa ceva… Acum am ajuns la faza la care “aş vrea să merg la” e mai prezent decât “am fost la”.
La teatru e foarte important ritualul.

Acum mă joc un pic: cred că diferenţa dintre teatru şi cinema e că la teatru vrei să mergi şi la cinema te duci.

December 4th, 2009 at 9:34 am
 35 

@Florin: Nu cred că într-un mod diferit de al ne-poeţilor. Dacă aş avea aroganţa să-mi imaginez că întrebarea îmi e adresată mie, ca şi cum eu aş fi un poet, atunci aş răspunde că nu cred că asta mă caracterizează. Poate că am trăsături. Poate că ceva din mine rezonează cu altceva aflat la mii de ani lumină distanţă sau mult mai “în mine” chiar decât ceva-ul ăla. Dar nu cred că aş întoarce capul pe stradă dacă cineva ar striga “hei, poetule!”.

Revenind, sunt câteva sărbători de Crăciun pe care mi le voi aminti până la sfârşit. Unele banale, probabil, dar în care eram cu toţii, noi, fraţii mei şi cu mine şi cu părinţii noştri, cele în care suntem cu toţii, copiii mei şi soţia mea şi eu, unul în munţii Retezat, când ne-am luat brăduţ din pădure, l-am împodobit cu ce-am găsit şi apoi a început să ningă.
Anul acesta vom sta acasă, la bloc, în jurul unui brad natural ca-n poveşti şi va mirosi a cozonac şi vin fiert, cu scorţişoară.

December 4th, 2009 at 9:47 am
 36 

@Dan: Sunt impresionat de cititorii tăi şi foarte mirat că am fost atât de mult luat în seamă. Cred că ai făcut o prezentare prea amabilă, pe care mi-ar fi plăcut s-o merit. Mi-e teamă să pun punct, pentru că-mi place, recunosc. Pun virgulă.

December 4th, 2009 at 9:49 am
 37 

Călin,
departe de mine gandul de a te contrazice cu orice pret, dar nu cred ca prezentarea a fost “prea amabila”; in alta ordine de idei, eu doar am pus primele intrebari, restul a venit, imprevizibil, de la sine.

Apropo de prezentarea amabila, in urma cu cativa ani ma aflam printre moderatorii unui forum de poezie (in principal americana); mi se dusese vestea ca eram The Good Cop – gaseam si scoteam la lumina ceea ce consideram eu ca este frumos si/sau bun din orice om/scriere. Cam de pe vremea aceea m-am lamurit eu ca nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine.

Ma bucur ca iti place si ca pui doar virgula. A luta continua!, ca sa-l citez pe mozambicanul Samora Moises Machel (FRELIMO). 🙂

December 4th, 2009 at 10:17 am
alina
 38 

Cati copii aveti?intentionati sa ii introduceti in universul artelor alaturi de dvs?

December 4th, 2009 at 2:09 pm
 39 

@alina: Am un băiat și o fată. Cred că toată lumea ar face bine să stea cât mai mult înăuntrul acestui univers. Prin urmare, firește că-i încurajez să fie creativi și să aprecieze frumosul. Dar nu fac toți părinții la fel?

December 4th, 2009 at 2:36 pm
sabina
 40 

Bun interviu, interesant si succint. Am o intrebare la care mi-am dorit de mult sa aflu raspuns de la o persoana din domeniu.
Care e diferenta pt dumneavostra, pentru ca le faceti pe amandoua, intre a scrie texte jurnalistice si a scrie texte literare?

December 4th, 2009 at 5:29 pm
 41 

@sabina: În cazul meu, nu foarte mare. Principala diferență care îmi vine în minte acum e aceea că în al doilea caz îmi permit să mă împing puțin în spătar și să închid ochii, în vreme ce în primul caz îmi pun coatele pe birou și mă aplec deasupra tastaturii. Mai e ceva – de mult timp n-am mai scris la ziar „de mână”!

Oricum, la ziar scriu, în general, doar comentarii, îmi dau cu părerea. Editorialul e un gen jurnalistico-literar, poți spune ;).

Serios vorbind, scrisul ca meserie e și folositor și dăunător literaturii. Folosul e dat de faptul că oferă experiență, dexteritate. Dauna – că te consumă. Spuneam în trecut că, dacă e un număr finit de pagini pe care le poți scrie într-o zi, eu le consum pe lucruri care trec (asta era valabilă mai ales în perioada Știrilor ProTV).

M-am lungit, dar e o întrebare care m-a iscat.

December 4th, 2009 at 8:38 pm
sabina
 42 

Si care din ele va place mai mult? Pentru ca si intr-un text jurnalistic, de multe ori, poti “sa te impingi in spatar si sa inchizi ochii”.Parerea mea e ca trebuie doar sa-ti placa subiectul despre care scrii.

December 5th, 2009 at 2:44 pm
Cristina
 43 

– revenind la forma initiala a interviului – Cotidian, abordati rigurozitatea sanatoasa a respiratiei toracice sau placerea vinovata a celei “din burta” ?

December 5th, 2009 at 6:43 pm
 44 

@sabina: Depinde. Depinde de stare. Dacă aș putea alege si ar trebui să aleg, aș alege boemia 😉
Un text jurnalistic are rigori diferite de cele ale unuia (pretins) literar. În primul rând, trebuie să răspundă unei nevoi imediate a cititorului. Există destui, prea mulți scriitori recunoscuti si apreciati postum. Un jurnalist nu-si poate permite să scrie pentru posteritate, ci doar pentru cititorii de mâine.

December 6th, 2009 at 2:14 pm
 45 

@Cristina: Mărturisesc că nu înteleg foarte bine întrebarea. Altfel spus, s-ar putea s-o înteleg gresit. Ca să răspund, totusi, nicio plăcere despre care știu nu mi-e străină.

December 6th, 2009 at 2:19 pm
Cristina
 46 

Interpretarea dumneavoastra este cat se poate de corecta. Si raspunsul, satisfacator. 🙂

December 6th, 2009 at 5:29 pm
 47 

Inca o data:
– va multumesc tuturor pentru prezenta si pentru comentarii;
– in aceeasi masura ii multumesc si intervievatului Călin Hera pentru bunavointa si rabdarea de care a dat dovada in toate aceste zile. Nu stiu daca ii place sa joace sah, dar cred/sper ca s-a simtit ca un mare sahist care participa la un “simultan”, o demonstratie de maiestrie din care toti participantii au iesit castigatori.

December 8th, 2009 at 1:30 am
 48 

Dan, îmi place mult să joc şah. Comparaţia cu un simultan mă încântă. Mulţumesc.

December 9th, 2009 at 1:42 am
 49 

Prima intrebare, cea cu numele, e brici! Ca si raspunsul ei 😆

March 5th, 2010 at 3:39 pm
 50 

ce fain a fost!

November 22nd, 2010 at 11:13 am