Insipidele bla-bla-uri
“The single biggest problem in communication is the illusion that it has taken place.” ~ George Bernard Shaw
“Semnal de alarma: Oamenii nu mai comunica!” se agita sociologii de pe mai toate meridianele actualei trepte de (ne)civilizatie. “Criza comunicarii” titreaza presa pe prima pagina, ori editorii pe copertele unor bestselleruri din colectia Learn how to… Toata lumea indeamna pe toata lumea sa comunice, chiar daca ulterior constata fiecare ca nu are ce sa comunice sau ca, de fapt, nimic nu intereseaza pe nimeni. Sau, in cel mai fericit caz, unii se prefac a fi plini de curiozitate, cand de fapt isi urmaresc doar propriul interes. Toti se gandesc exclusiv la ei insisi, doar eu ma gandesc la mine.
Cred ca este cel putin exagerata prejudecata conform careia nu poti trai singur, ca ai nevoie (ca de aer) de prezenta celorlalti si de comunicarea cu acestia. Asa-zisii specialisti intr-ale comunicarii se marginesc la a critica lipsa relationarii si nepriceperea de a comunica conform unor principii imuabile enuntate cu emfaza. N-am auzit ca vreunul sa ia in discutie lipsa dorintei de a te apropia de ceilalti. E mult mai la indemana asa, sa-i consideri pe toti nepriceputi de la inaltimea distinctiei conferite de calificarea in stiinta relatiilor interumane. Mai ales ca incapacitatea este mai usor de demonstrat si (apoi) de manipulat decat (in)disponibilitatea. Un individ care nu vrea este mai periculos decat cel care nu poate.
Ideea preconceputa ca este inuman sa nu cauti apropierea de semeni si intelegerea ori aprecierea acestora, poate fi clasata ca fiind inutila. Si ajungem atunci la cuvintele intelepte ale inepuizabilului celebru irlandez citat mai sus: Singura si cea mai mare problema in comunicare este iluzia ca aceasta a avut loc.
9 comments so far