Ana Blandiana

Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Arpagic

Intr-o zi pe cand lucram
In gradina, pe sub geam,
ngrijind un trandafir,
Vad ca intra un musafir:

Era mic ca abia il vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;

Si intrun capat, dintro dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cat o floare,
Dar avea patru picioare;

Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica: “-Miau!”>.
Ba sa vezi si sa te bucuri-
Sarea in aer dupa fluturi.

Si stia chiar sa se joace
Cu cateva ghemotoace.
Oare, ce ati fi facut voi
Cu acest musafir de soi?

Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramana,
I-am dat si un pic de smantana
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.

marin:
Orice zbor e o fuga,
Desi “Sertarul cu aplauze” a fost (si mai este in continuare) constant comparat cu “Nineteen Eighty-Four” al lui Orwell, eu l-am vazut intotdeauna mai apropiat de “Zbor deasupra unui cuib de cuci” al lui Kesey.
De ce? Am sa citez, tot aproximativ, din autoare: „Nimeni nu are curajul sa ramana fata in fata cu realitatea, toti se refugiaza cumva: unii fug in timp, altii in amintiri ori in planuri de viitor, altii fug in setea de putere sau in propria lor opera…”

“Eu cred” a aparut in revista “Amfiteatru” in 1984 impreuna cu inca 3 poeme, intre care si “Totul”. In urma scandalului produs (soldat cu interdicţia de publicare pentru autoare şi penalizări pentru redacţie), s-au răspândit transcrise de mâna. Ziarul britanic The Independent le dedică o întreagă pagină în care fiecare cuvânt al poemului Totul este decodificat, realizându-se o adevărată şi demascatoare radiografie a dictaturii din România.

Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie câteodată, cozi la făină,
gărgăriţe, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gândaci de Colorado, benzină,
steguleţe, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
maşini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întâmpinări la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucureşti, iaurt dietetic,
ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidaşi,
bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
peşte oceanic, Cântarea României,
totul

Celelalte 2:

Cruciada copiilor

Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naştere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
Dar înaintează
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.

Delimitări

Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-aţi văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-aţi văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.