24
Dec

Saptamana Craciunului – Joi

   Posted by: Dan   in Sarbatori fericite!

«Ce sa daruiesti de Craciun: clientului tau, devotament.» ~ Oren Arnold

Săptămâna Crăciunului – JoiCea mai veche atestare a sarbatoririi Nasterii pruncului Iisus pe 25 decembrie provine din anul 354 d.Hr. Se spune ca in acea noapte divina s-au deschis cerurile si un Duh Sfant s-a pogorat deasupra noului nascut si acolo, in staulul unde era intuneric, s-a facut lumina. De 1655 de ani incoace, in cea de-a 12-a luna, miliarde de crestini se bucura de mult pretuita sarbatoare, care le aduce in viata lumina si coboara pacea in suflete.

Incepand de luni si pana duminica inclusiv, voi dedica fiecare zi sarbatorii Craciunului;
va indemn sa va aduceti si dv. contributia la scrierea Zia®ului, avand la dispozitie sectiunea de comentarii. Sarbatori fericite tuturor!

Joi: Poetii ne ureaza si va ureaza La multi ani!
This entry was posted on Thursday, December 24th, 2009 at 12:00 am and is filed under Sarbatori fericite!. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

7 comments so far

Mica
 1 
December 24th, 2009 at 11:17 am
Mica
 2 
Tuturor, Craciun Fericit!
December 24th, 2009 at 11:17 am
 3 
Multumim la fel!
December 24th, 2009 at 9:40 pm
 4 
N-are legatura cu versurile de joi, dar are cu “Poezia” Noptii Sfinte:

December 24th, 2009 at 9:43 pm
Mica
 5 
December 24th, 2009 at 11:30 pm
Mica
 6 
December 24th, 2009 at 11:39 pm
 7 

COLINDE, COLINDE, de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele…
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

***

COLINDATORII, de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie’n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr’o colinda,
Si vin mereu, s’opresc in drum,
S-aud acum in tinda –

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se’ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c’a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e’n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si’n fase mic pe Domnul.

December 25th, 2009 at 1:29 am