«De două mii de ani acest pământ // din trupurile noastre face parte.» ~ “Un pământ numit România”, Nichita Stănescu

Calatorie muzicala: China — Grecia — Peru — Scotia — Cambodgia — Serbia — Brazilia — Spania — Congo — Ungaria — Kârgâzstan — Austria — ROMÂNIA

Ultima statie: România. Peronul pe partea dreapta.
Dupa ce v-am plimbat prin Europa si in afara ei timp de trei luni fara o zi, va debarc teferi si nevatamati in fata casei. Chiar daca, poate, nu am ales intotdeauna cele mai reprezentative exemple de folclor muzical autentic, sper ca lunga noastra peregrinare v-a facut placere si ca v-a deschis apetitul pentru a calatori si singuri pe mult mai multe meridiane (cu gandul mereu, cu fapta cand se poate). Chiar daca am mai spus-o, repet intotdeauna cu placere: cand vine ziua sa plecam pe lumea cealalta nu luam cu noi nici case, nici masini sau terenuri ori kilograme de aur si nici cardurile bancare. Dar vom lua toate faptele bune, vorbele frumoase pe care le-am rostit vreodata si, nu in ultimul rand, toate minunatiile create de natura ori de mana omului pe care le-am vazut si le-am intalnit pe lumea asta. (Foto: ©geology.com)

România: nu am de gand sa scriu nimic despre aceasta ultima “statie” a calatoriei noastre; motivul este simplu: pentru fiecare din noi, România inseamna altceva. Eminescu a perceput-o in felul lui, Brâncusi a modelat-o intr-un fel, Enescu a cantat-o altfel, omul din limuzina o vede intr-un anumit chip, iar cel din tramvai taman viceversa! E ca o lectie de patriotism invers: ea, România, tine la noi si ne accepta asa cum suntem: buni sau rai, urâti ori frumosi, bogati si saraci, grasi sau slabi, culti ori trogloditi, tineri si batrani, aproape sau departe, sfinti ori diavoli si lista poate sa continue inca 13 pagini cel putin. Cuvintele sunt de prisos, mai ales atunci cand avem la indemana o ilustratie muzica de mare exceptie si profunda simtire româneasca:

	Brahms, Joachim, Dvorak, and others – George Enescu- Romanian rhapsody no. 1 .mp3
	Found at bee mp3 search engine

De data aceasta ma astept la reactii si mai prompte din partea tuturor cititorilor. Volens nolens am ridicat o mare minge (de meci) la fileu. 🙂
Apelez din nou la bunavointa, inspiratia si rabdarea dv. pentru a contribui cu alte marturii culturale românesti (orice va este drag si la indemana, nu neaparat muzicale) care sa vina in sprijinul credintei mele ca România ne accepta asa cum suntem. Va multumesc anticipat.