Henny Youngman: There was a girl knocking on my hotel room door all night! Finally, I let her out.

Ati locuit vreodata la hotel? Atentie la nuante! Am intrebat daca ati locuit, nu daca ati stat. Nu am in vedere o cazare banala la vreun hotel oarecare pentru una, doua, cinci, zece si nici treizeci de nopti. Ma gândesc pur si simplu la locuit; unul, doi, cinci, zece ori chiar treizeci de ani. Sunt tentat sa zâmbesc doar la gândul ca as putea ajunge in fata unei receptionere total nepregatite sa replice unei astfel de solicitari care nu exista in nicio culegere de proceduri. O camera pentru cinci ani, va rog. Sa nu fie la parter sau la ultimul etaj, nici pe colt, conexiunea wireless sa fie impecabila, iar geamurile sa fie orientate spre sud. Ma intreb daca mi-ar cere intreaga suma in avans, ori ar suna la 112, panicata la maxim, pentru a solicita ajutor de la musculosii gestionari ai camasilor de forta.

Nu ne impiedica nimeni sa aberam putin pe tema asta. 🙂
Chiar, oare cum ar reactiona? Nu speriata cu ochelari de la receptie, ci un maître d’hôtel adevarat, un director destupat si dezinhibat, antrenat sa faca fata oricarei situatii. Cred ca am reusi sa negociem un tarif incredibil; 90% discount fata de pretul de lista e suficient? Adica un maxim de 300 de euro (sau echivalent) pe luna. Si atunci – ma veti intreba – de ce sa nu inchiriezi un apartament cu banii astia? Simplu, pentru ca in suma pomenita ar fi incluse: 30/31 dejunuri matinale simbolice, 4 curatenii complete (cu schimbarea lenjeriei si a prosoapelor), cablu TV, internet si, nu in ultimul rând, masinaria de lustruit pantofi de lânga lift.

In continuare nu sunteti de acord? Bine, atunci mai includem (in acelasi tarif) parcarea, caldura, apa calda si energia electrica, pe care oricum le platim separat, oriunde am locui. Aici le-am inclus. Incepe sa sune bine? Stati putin, probabil ca si maître d’hôtel e bun negociator si ne va cere banii in avans pe minim un an. Hmm. In conditiile date ma mai gândesc daca initiez experimentul. Sau nu.