Rostul Luminii
«Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi.» ~ Mihai Eminescu
Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.
Va reamintesc ca incepand cu data de 12 noiembrie 2009 am schimbat tactica: propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi tema. LUMINA este laitmotivul zilei.
Pentru astazi am ales un poem al doamnei Maria-Eugenia Olaru, poeta, scriitoare si graficiana romana contemporana; versurile de mai jos imi suna mie intr-un mod deosebit de placut:
La icoana Sfântului Antonie cel Mare
Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,
cerc murmurat din treaptă în treaptă,
sau poate febra bătăilor repetate în uşă.
Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!
Iar acum privesc, cu credinţă şi bisturiului alături lucind,
scoica închisă în inima mea.
Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.
Şi aşteptând, mă întreb despre rostul Luminii,
pe care mereu, mereu o aştept.
Şi fi-va Iubire în gestul acesta!
6 comments so far