If blindness enhances the hearing, does that mean a blind and deaf person hears better than the average ?

Mie-mi pare cu iz de sofism întrebarea ta, Sir Dan… Ca aia cu ursul şi şiretul.

Domnule Dan! Credeţi că e corectă replica dv. la comentariul d-lui Geko? Oare va mai urmări “ziarul” pe viitor? Mă îndoiesc.

De ce nu raspunde nimeni la intrebare?
E foarte important!

Sa o luam logic:

a) Pisica aterizeaza mereu in picioare;
b) Potrivit legilor lui Murphy painea cade mereu cu partea unsa in jos;

Variantele mele de rezolvare a ecuatiei:

1.Daca lipim painea pe spatele pisicii, probabil ca prima, din cauza consistentei, se va rupe in bucati, se va dispersa in aer, astfel pisica va putea ateriza linistita in picioare;
2. Daca lipim felia de paine cu scotch, banda adeziva, sau leucoplast, tind sa cred ca situatia nu se va modifica foarte mult;
3. Cel mai probabil, ar fi bine sa prajim felia de paine, inainte sa o atasam pisicii, ca sa capete o oaresce consistenta, si in loc de “super-glue”, banda (metodele traditionale), sa recurgem la niste pioneze, care sa fixeze in mod eficient bucata de paine, sau si mai bine! – niste cuie cu surube. Astfel contraditia noastra poate avea loc.

Ramane de aflat insa raspunsul la intrebarea care ne macina pe toti: Daca pisica aterizeaza mereu in picioare, iar felia de paine cu unt mereu pe partea unsa, cum va ateriza o pisica ce are pe spate o felie de paine unsa (cu untul spre exterior) batuta in cuie cu surube?

Daca aplicam legile din fizica, cum ar fi cea a gravitatiei, in mod evident, pisica va “bate” painea. Dar haideti sa fim mai inventivi! D-l. Costinas a avut amabilitatea sa ne puna mintea si imaginatia la treaba prin aceasta intrebare enigmatica!

@Oana

Mai există câteva variante:

1. Pisica linge untul de pe pâine înaintea efectuării experimentului. Rezultat: experimentul devine irelevant.

2. Pisica refuză să se arunce în gol pentru a ne satisface nouă curiozitatea. (“Duceţi-vă dracu’ cu pâinea voastră cu tot. Daţi-mi să ling untul, apoi lăsaţi-mă să dorm.”, zice ea.) Rezultat: experimentul devine irelevant.

3. Încercăm să aruncăm pisica cu forţa. Pisica se opune, ne scuipă vârtos, ne zgârie până la sânge, linge untul de pe pâine şi apoi se culcă. Rezultat: experimentul devine irelevant.

4. Anesteziem pisica, pentru a o pune în imposibilitatea de a repeta figura cu scuipatul şi cu zgâriatul de la #3. O aruncăm. Pisica, leşinată fiind, nu-şi poate aduce contribuţia reflexă la corectarea traiectoriei imprimate forţat. Rezultat: experimentul devine irelevant.

5. Trezim pisica. Îi dăm să lingă untul. O rugăm frumos să coopereze la realizarea acestui experiment vital pentru bunăstarea şi fericirea întregii omeniri. Ea zice “nu” şi se culcă. Rezultat: experimentul e imposibil.

Concluzie: omenirea se va bălăci veşnic în sărăcie şi nefericire.

Măi, cât consum de inteligenţă, timp şi energie umană şi electrică şi alte consumuri -care şi câte or mai fi fiind-pentru o felie de pâine “untada” şi o nenorocită de mâţă.