1
Mar

Prostia omeneasca

   Posted by: Dan   in Patrimoniu

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.
Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.
Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: “Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!”
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el. […Textul integral…]

This entry was posted on Monday, March 1st, 2010 at 3:47 am and is filed under Patrimoniu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

10 comments so far

 1 

Flashback: gradinita. + dna. Calimzachis.

March 1st, 2010 at 4:39 pm
 2 

Flashback.2: nu se scria cu “K”?!

March 1st, 2010 at 4:43 pm
Solomon
 3 

“Prostia omenească”
1) Ludovic al XlV-lea i-a cerut părerea lui Boileau-Despréaux despre cele câteva versuri pe care le-a făcut. Acesta îi răspunde:
– Sire, nimic nu vă este cu neputinţă: aţi ţinut să faceţi versuri. Proaste, dar aţi reuşit!

2) Când cineva a vorbit în faţa lui Pascal despre un oarecare obez şi idiot, a primit un răspuns uluitor:
– Nu-mi explic cum poate fi atât de voluminos şi atât de prost!
– Asta dovedeşte că un corp poate avea mult volum şi puţină capacitate.

3) O americancă îi scrie lui George Bernard Shaw o scrisoare emoţionantă: “Domnule, sunteţi cel mai inteligent bărbat din lume şi eu cea mai frumoasă femeie. Copilul care se va naşte din căsătoria noastră va fi însăşi perfecţiunea.”
După doar câteva zile primeşte următorul răspuns:
– Dar dacă fiul nostru ar lua frumuseţea de la mine şi inteligenţa de la dumneata, îţi dai seama ce-ar ieşi?

March 1st, 2010 at 10:31 pm
 4 

«Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa; aceasta din urmă are limitele ei, prostia nu.» ~ Umberto Eco

March 1st, 2010 at 10:33 pm
 5 

Cele două eroine au suferit un proces de blocaj psihologic. Cred că trebuiau îndrumate să facă psihoterapie. Iar în ce-l priveşte pe gospodar, nici pe el nu-l dădea mintea afară din casă. A plecat în bejenie, lăsând copchilul la cheremul unor tipe labile emoţional şi panicarde. Cred că ar fi trebuit să anunţe Protecţia copilului; dacă nu, măcar pe poliţistul de proximitate. Nţţ, nţţ!

March 2nd, 2010 at 12:19 am
 6 

N-am spus-o până acum, dar am gândit-o de multe ori:
[aproape] Din orice om poţi să faci medic, dar să faci din medic om înapoi e imposibil!
😉

March 2nd, 2010 at 12:23 am
 7 

Nu mai stiu sigur. Se poate. Nu stiam pe vremea aceea sa scriu de la stanga la dreapta.

March 2nd, 2010 at 10:21 pm
Mica
 8 

Sigur era, sigur inca mai e, cu C.

March 2nd, 2010 at 10:23 pm
 9 

Vai, mie! Chiar aşa de rău am ajuns?! 🙁

March 3rd, 2010 at 12:28 am
 10 

Persoanele prezente se exclud intotdeauna, iar exceptiile confirma regulile. 🙂

March 3rd, 2010 at 12:33 am