Va reamintesc intentia mea de a publica, timp de 13 săptămâni, un “serial-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor. Dupa un foarte scurt prolog in care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care il chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reusit in cinci ani de studiu intens sa invete doar doua cuvinte in limba romana: Elele, femeilelele! — si acelea pronuntate cu un puternic accent swahili, va invit sa cititi si sa comentati Episodul I:

Pare incredibil, dar feminismul si lupta pentru emanciparea femeii nu sunt inevitabil notiuni moderne; ele au radacini foarte adanci in istorie, inca din antichitate: Spre deosebire de greci, unde femeilor nu li se permitea sa se arate atata timp cat barbatul avea oaspeti, la romani femeia era gazda, iar egiptenii mergeau la toate petrecerile numai impreuna cu sotiile lor.
Revenind la Grecia antica, se spune despre curtezane (atentie, curtezane, nu prostituate!) ca aveau o mare cautare: bune interlocutoare, cu un nivel satisfacator de cultura si posedand diferite talente. In cadrul banchetelor, evenimente la care se adunau exclusiv barbati pentru a manca, a bea si a discuta, curtezanele reprezentau un “ingredient” indispensabil. Ele erau angajate si platite pe masura talentului lor si nu (neaparat) a aspectului fizic.